Anastasia, când ai descoperit pasiunea pentru tricotat?
Istoria lucrărilor mele începe din maternitate, de când a apărut pe lume fetița mea, Olivia. Împleteam și înainte, dar foarte puțin. În maternitate, stând acasă și având mai mult timp, am început să împletesc mai activ şi chiar a apărut dorința de a arăta lucrările mele.
Pasiunea ta e activitatea ta de bază acum, sau ai și un job?
Da, e activitatea mea principală, chiar dacă mai am și alte ocupații. Noi locuim la casă pe pamânt, avem grădina, mă ocup cu fetiţa mea, dar mereu găsesc timp și pentru ocupația mea preferată. Pentru că atunci când creez ceva frumos, mă odihnesc și mă liniştesc. E un fel de terapie.
Am văzut că tu creezi foarte multe! De la agrafe, la bentițe, căciuli, pulovere…
Da, am început cu pulovere, apoi căciuliţe pentru copii şi maturi. Într-un sezon erau foarte întrebate bentiţele pentru copii, dar și seturile „mamă – fiică”. De atunci, aproape 50% din toate comenzile sunt anume bentițe împletite. Dupa ele merg berete, căciuli, mănuşi, cardigane, snuduri, eşarfe şi ciorapi. Apropo, îmi place foarte mult să împletesc ciorapi. Dar toate aceste lucruri pot să le vând numai în sezon. Vara nu se prea cumpără lucruri tricotate. Așa că am început și să cos bentiţe şi fundiţe şi sunt foarte încântată de ceea ce reușesc să creez.
Cât timp din zi ai posibilitatea să dedici pasiunii tale?
Fiecare zi e diferită și, respectiv, timpul alocat hobby-ului meu este diferit. Dacă sunt acasă toată ziua, atunci încerc să fac față rapid treburilor gospodărești și apoi reușesc să tricotez mai mult. Asta ar însemna 4,5 sau 6 ore. Dacă se întâmplă să mergem undeva cu familia, reușesc mai puțin, dar chiar și atunci găsesc timp să tricotez fie în mașină, fie când aștept undeva la coadă, sau se întâmplă să îl aștept pe soțul meu care este ocupat cu rezolvarea unor treburi. Mereu încerc să nu pierd timpul fără a împleti, mai ales dacă am multe comenzi. Atunci chiar tricotez în fiecare minut liber. Uneori, însă, se întâmplă să nu împletesc deloc, cum s-a întâmplat vara asta, de exemplu, când am avut o mulțime de alte griji și nu am luat deloc andrelele în mână.
Din câte înțeleg, fetița ta e și primul tău model, dar și primul critic… Ei îi plac lucrurile pe care le face mami?
Da, întradevăr, fiica mea este primul și unicul model. Eu și soțul meu chiar spunem deseori în glumă că ea are deja un job și mă ajută în mica mea „afacere”. Pentru ea, asta este ca un joc, pentru că selectăm împreună hainele potrivite, locul pentru o ședință foto și îi facem „machiajul” (asta e partea ei preferată). Apropo, fotografiile cu Olivia primesc întotdeauna mai multe like-uri decât fotografiile în care apar doar lucrările mele. Deci, este și contribuția ei. Și, bineînțeles, îi place absolut tot ceea ce tricotez. Și este mereu supărată dacă spun că aceasta este o comandă pentru altcineva. Nu pot spune că este criticul meu, este mai degrabă inspirația mea. Copiii sunt întotdeauna deschiși și mai sinceri în acest sens!
Te gândești să-ți dezvolți pasiunea spre ceva mai serios? O afacere poate?
Desigur, ca orice persoană adecvată, vreau să mă dezvolt în ceea ce fac. Mă gândesc mereu la asta, adun idei și mă focusez pe asta. Acum, din păcate, nu pot să mă dedic acestui hobby în totalitate, întrucât am alte priorități. În plus, fiica mea nu merge la grădiniță, este cu mine toată ziua, așa că eu mă ocup de educația ei, eu având studii pedagogice. Așa că și asta este o prioritate acum. Dar, cel mai important lucru este că îmi pot permite să nu merg la un serviciu care nu îmi aduce satisfacție, să nu lucrez pentru cineva, să nu depind de cineva. Am grijă de fiica mea, de familie, de casă. În plus, câștig din ceea ce îmi place! Și asta este foarte tare!
Anastasia, îți mulțumesc!
Puteți vedea mai multe lucrări ale Anastasiei AICI.