Toți specialiștii susțin într-un glas: “Dacă țipi la copil, el nu te aude!” Din contra, psihologii spun că atunci când un părinte strigă la copil, acesta își pierde stima de sine, va avea un comportament agresiv și va face același lucru când va crește mare. Astfel, se va afla într-un cerc vicios care poate fi distrus chiar de părinte și astfel, copilul nu va fi nevoit să lupte cu această traumă.
De ce țipăm la copii
După o zi obositoare, tot ce ne dorim este liniște și odihnă. Dar având copii mici, acest lucru nu e posibil și în interiorul nostru se adună și mai mulți nervi și furie. Pentru că această furtună trebuie să dispară, este revărsată asupra celor mici, prin strigăte. Ne pomenim că pe noi, mamele, nu are cine să ne asculte și ne manifestăm această neputință prin țipete.
Țipăm pentru că așa am fost învățate – Avem tendința de a repeta modelele din copilărie. Dacă, atunci când am fost mici, la noi s-a strigat, vom face la fel. Pur și simplu așa am fost învățate și nu cunoaștem altă modalitate de a ne exprima neputința.
Țipăm pentru că suntem furioase – Atunci când strigăm, suntem de obicei foarte nervoase. Astfel, prim țipete încercăm să ne eliberăm de propriile emoții negative și să recăpătăm liniștea și siguranța de odinioară.
Țipăm pentru că nu înțelegem suficient de bine consecințele unui astfel de comportament – Agresivitatea este sănătoasă numai atunci când e vorba de autoapărare. În alte cazuri, chiar și agresivitatea verbală, va distruge relația noastră cu copilul.
Țipăm pentru că suntem prea obosite – În zilele când oboseala își spune cuvântul, cea mai bună idee este pur și simplu să ne odihnim. Dacă acest lucru nu e posibil, este indicat să găsim o metodă de relaxare, astfel încât să nu ne epuizăm și mai mult. De obicei, un pic de odihnă face minuni în relația cu copilul.
Țipăm pentru că această stare este declanșată de ceva – Astfel, ideal ar fi să încercăm să aflăm care este declanșatorul și să-l eliminăm. Înțelegând sursa emoției negative, vom ști cum să fim mai conștiente de starea pe care o avem și să ne controlăm mai bine impulsul de a striga la copil.
Cum să nu mai țipăm la copii
Cea mai bună metodă de prevenire a strigătului la copii este ca părinții să aibă rezervorul emoțional plin. Fiind împliniți, vom putea da și copilului doar emoții pozitive.
- În primul rând, nu trebuie să ne revărsăm furia asupra copilului. Aproape de fiecare dată, nu copilul este cauza emoțiilor noastre negative, dar aproape de fiecare dată el este cel care primește furia noastră. La rândul său, va deveni și el mai încăpățânat și „dificil”, ceea ce ne va face viața mai grea.
- Trebuie să învățăm să separăm relația cu soțul, cu șeful, cu colegul, de relația cu copilul. Atunci când avem o supărare, o zi mai dificilă la serviciu sau când pur și simplu suntem furioase, nu trebuie să ascundem aceste emoții, ci să-i explicăm copilului, oricât de mic ar fi, că nu ne simțim bine și care este sursa supărării, fără a ne vărsa amarul pe el.
- Este indicat ca, atunci când suntem obosite, să ne odihnim. Fie că e vorba de 5 minute de lectură, de un ceai călduț, de o baie relaxantă, de un somn bun sau de o plimbare singură, prin parc, astfel de momente sunt absolut necesare pentru a ne reîncărca bateriile și a fi mame mai bune.
- Atunci când copilul plânge, să-l acceptăm. De obicei, plânsul unui copil ne va afecta extrem de mult și va ajunge să ne irite, căci ne amintește despre copilăria noastră. În astfel de momente, este indicat să nu țipăm la copil, ci pur și simplu să-i acceptăm emoțiile.
- Dacă dorim cu adevărat să ne schimbăm, să-i spunem asta și copilului. Când decidem că nu ai vrem să țipăm la copil, trebuie să-i cerem ajutorul și susținerea. Astfel, acesta va deveni un proiect de familie, în care fiecare membru îl va ajuta pe celălalt să fie mai bun.
Dacă totuși, am ajuns în momentul în care am țipat la copil, este indicat să-l întrebăm cum s-a simțit atunci. Astfel, îi vor fi validate trăirile, iar nouă ne oferim posibilitatea de a recunoaște anumite emoții și de a ne reconecta cu copilul.