Abandonul reprezintă trăirea unui copil ca reacție la părăsirea sau lipsa dorinței unui matur, de obicei părinte, de a-i fi alături. De regulă, acesta fie pleacă, fie se îndepărtează temporar sau permanent. Această teamă apare ca urmare a experienței de pierdere fizică sau emoțională.
Frica de abandon se manifestă prin tensiune și atenție sporită, dar și printr-o serie de mecanisme (plâns, țipete) care încearcă să împiedice retrăirea abandonului. De obicei, teama de abandon își are originea în copilăria timpurie.
De ce copiii se simt abandonați?
În funcție de vârsta copilului e bine să ținem cont de cât de bine poate percepe și înțelege apariția și dispariția fizică a părintelui și să introducem treptat în rutină aceste momente. Astfel, teama va fi înlocuit cu sentimentul de siguranță.
Copilul se simte abandonat atunci când:
- Unul sau ambii părinți dispar din viața lui (în urma decesului sau a separării)
- Este lăsat singur acasă sau e nevoit să se descurce singur în anumite situații
- Lipsește conectarea sănătoasă și timpul petrecut cu părinții
- Este lăsat pentru o perioadă definitivă în grija unei persoane
- Apare un alt copil în familie
- Este lăsat brusc, pentru o perioadă mai lungă de timp, în grija unei alte persoane
- Nu primește suficientă afecțiune de la cei din jur
- Îi sunt ignorate nevoile
Cum recunoaștem teama de abandon
E bine de știut că teama de abandon nu se manifestă doar prin părăsire fizică, ci și prin lipsa conectării emoționale. Chiar dacă un copil se află în preajma părintelui, dar nu primește suficientă dragoste, acesta se va simți abandonat.
Teama de abandon se recunoaște dupa:
- sentimentul de singurătate
- sentimentul de insecuritate în relații
- creșterea nivelului de anxietate în legătura cu plecarea noastră sau a celor din jur
- dificultatea de a renunța la relații și situații
- nevoia excesivă de a primi atenția și prezența celorlalți
- dificultatea de a comunica cererile și nevoile pentru a nu primi un refuz
- apariția durerilor de cap, de stomac, de spate
- neliniște și îngrijorare chiar și atunci când părinții sunt prezenți
- tristețe prelungită
- dereglări ale somnului
- coșmaruri
- lipsa poftei de mâncare
- accese de furie
- refuzul total de a rămâne singur chiar și pentru puțin timp
- lipsa interesului față de activitățile preferate
- adoptarea comportamentelor specifice copiilor mai mici
Ce e de făcut?
Atunci când copilul primește suficientă afecțiune, atenție și dragoste din partea părinților, vor avea un sentiment de securitate, iar teama de abandon va fi mult mai mică sau chiar va lipsi. De asemenea, de mare ajutor sunt și discuțiile cu copilul, oferirea unui cadru sigur, cât și validarea și confirmarea emoțiilor acestuia. Copilul trebuie să știe că părinții îi cunosc sentimentele și le acceptă. În plus, mulți părinți au prostul obicei de a-i spune copilului că-l lasă singur, că-l lasă la terenul de joc sau în alte locuri, ceea ce sporește și mai mult frica de abandon. E bine să uităm de acest obicei negativ!
Pe scurt:
- Vorbește cât mai mult cu copilu
- Folosește ritualuri la venire și la plecare
- Nu fugi, ci ia-ți mereu la revedere de la copilul tău
- Păstrează-ți calmul
- Fii optimistă!
Sursa foto – Unsplash