Reflexele primare (înnăscute) ale copilului, pe măsura maturizării funcțiilor scoarței cerebrale, suferă o dezvoltare inversă (adică treptat se sting și în sfârșit dispar complet), fiecare din ele la un anumit timp, prevăzut de natură. Reflexele înnăscute sunt destul de multe. Din cele principale, cel mai mult se menține reflexul de sugere, care deseori dispare către un an, când treptat se termină alăptarea sau alimentarea din sticlă, biberon.
Reflexul de prehensiune
Se exprimă prin aceea că în caz că un obiect (de pildă, degetul mamei) nimerește în palma micuțului, acesta îndoaie degețelele și apucă obiectul, în același timp, mușchii mânii se dezdoaie. În unele cazuri copilul atât de strâns apucă degetele din mânuța lui, încât poate fi ridicat (reflexul lui Robinson). Reflexul de prehensiune analogic este caracteristic și degețelelor tălpii: dacă apăsăm cu degetul pe pernuța tălpii micuțului la baza degețelelor, ele se îndoaie parcă încercând să apuce degetul maturului. Acest reflex își pierde capacitățile la vârsta de 2 – 3 luni când începe să se dezvolte apărarea conștientă.
Reacția de frică
Deseori părinții se alarmează de faptul că copilașul lor se sperie, strigă la auzul sunetelor stridente, la vederea mișcărilor bruște. Dar pentru prima lună de viață acesta este un fenomen normal. Reacția de frică, spaimă, în limba medicilor numită reflexul Moro, se manifestă prin desfacerea mâinilor, apoi apropierea lor de piept, strigăt puternic. În normă, acest reflex poate fi prezent până la 4 – 6 luni. Lipsa sau, invers, apariția spontană și deasă a reflexului Moro (fără provocare sau în caz de excitant minim) mărturisesc despre o stare neurologică nefavorabilă.
Reflexul de sprijinire
Dacă apucând micuțul de subsuori îl ridicăm și, susținându-l, îl punem pe ceva stabil, el îndreaptă piciorușele și corpul.
Reflexul pasului automat
După ce copilul s-a sprijinit pe piciorușe, înclinați-i corpul puțin înainte și veți vedea cum el încearcă să pășească. Aceste două reflexe sunt destul de pronunțate la vârsta de 1 – 1, 5 luni, iar mai târziu treptat dispar.
Nu vă mirați dacă copilul culcat pe burtică ridică pentru câteva secunde capul, îl întoarce în părți (reflexul de apărare) și începe a se târî (reflexul de târât – Bauer), iar dacă punem palma la tălpi, atunci în mișcare se includ și mânuțele. Aceste reflexe se păstrează până la 3-4 luni.
Reflexele de sprijinire
Pasul automat, târârea spontană, au un rol foarte important în procesul nașterii, doar copilașul singur se mișcă prin căile de naștere ale mamei, iar contracțiile uterului doar stimulează mișcarea lui. În acest proces un aport esențial îl aduc și așa – numitele reflexe tonice labirintice, dintre care principalul este reflexul tonic cervical asimetric.
Reflexul tonic cervical asimetric
El se manifestă când copilul întoarce capul: din partea în care e adresată fața se dezdoaie mâna copilului, în același timp cealaltă mână se îndoaie. Răspunsul analogic al membrelor posterioare nu întotdeauna se manifestă clar. Acest reflex apare la săptămâna a 35-a de graviditate și atinge apogeul la 36 de săptămâni; către vârsta de 6 – 7 luni urmărim dispariția definitivă a lui.
Deci, la vârsta de o lună, copilul dvs a făcut primii pași în dezvoltarea sa extrauterină. Desigur, la această etapă el încă doarme mult (18 – 20 ore pe zi), iar când este treaz de obicei dă de știre prin strigăt (îi este foame, îl doare ceva, cere atenție, etc). La sfârșitul primei luni micuțul deja are lacrimi. Se formează primele reacții psiho – emoționale caracteristice omului: el cercetează fețele, apar primele semne de comunicare verbală – printr – o comunicare deosebită sau chiar prin zâmbet el răspunde la adresarea binevoitoare, se formează primele sunete, gânguritul, micuțul ascultă vorbirea adresată lui.
Sursa foto – Unsplash