Sindromul Tourette este o tulburare ereditară neuropsihiatrică, care apare în copilărie, dar se poate menține și pe parcursul vieții. Cercetătorii susțin că acesta este cauzat de câteva gene.
Sindromul Tourette afectează o persoană din 100 și se caracterizează prin ticuri vocale și musculare, inclusiv repetarea neașteptată a unor mișcări sau sunete. Copiii cu Tourette adesea suferă și de sindromul atenției deficitare, boli obsesiv-compulsive și depresie. Studiile arată că 1 din 10 persoane cu Sindromul Tourette are impulsul irezistibil de a pronunța cuvinte obscene, afecțiune cunoscută sub numele de coprolalie.
Când apare sindromul Tourette și ce simptome are
Primele simptome ale acestui sindrom apar între 2-15 ani. Acestea constau în ticuri simple ale feței, gâtului, mâinilor și ale picioarelor. Apoi, după un anumit interval de timp, apar ticuri complexe, care se adaugă celor deja existente. Ticuri specifice sindromului Tourette sunt clipitul, încrețirea nasului, ridicarea umerilor, grimase sau scuturarea capului. Aceste gesturi sunt rapide, fără scop, de aceea devin stânjenitoare pentru persoana afectată și afectează calitatea vieții. La aceste mișcări se adaugă repetarea unor fraze sau a unor gesturi, dat și ticurile vocale, care constau în emiterea unor sunete sau zgomote: expirație zgomotoasă, tuse sau sunete care le imită pe cele emise de animale (lătrat, mieunat etc).
Persoanele cu acest sindrom au simptome comportamentale, cum ar fi tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție, tulburarea obsesivcompulsivă, dar și depresie, comportament impulsiv, tulburări de personalitate, automutilare intenționată și tulburări de somn.
Ce e de făcut?
E bine de știut că nu există teste specifice de diagnosticare a sindromului Tourette. Diagnosticul se stabileşte pe baza observaţiei simptomelor pacientului, istoricului familial (incluzând ticuri, compulsii, probleme atenţionale) şi după excluderea altor cauze secundare care pot induce ticuri.
Ticurile sunt extrem de stânjenitoare pentru persoanele care suferă de ele. În majoritatea cazurilor, acestea sunt imposibil de gestionat, dar există și cazuri în care manifestarea lor poate fi amânată până când bolnavul ajunge într-un loc în care își poate manifesta ticurile fără a deranja.
Uneori, unii pacienți au nevoie și de medicamente, pe când altora le este recomandată terapia de vorbire sau terapia psihocomportamentală.
Important! Simptome ale sindromului Tourette pot persista pe tot parcursul vieţii, dar afecţiunea nu este degenerativă şi nu pune în pericol viaţa.
Sursa foto – Unsplash