De mai bine de o lună, jurnalista Anna Smolnițchi a lansat vlog-ul Nașterea mea. Acest proiect este rezultatul unor lungi cercetări, dar și a experienței proprii prin care a trecut Anna, care este și mămică a trei copii minunați. Anna susține și promovează importanța unei nașteri naturale pentru împlinire și starea de bine.
Anna, cum și de la ce a pornit ideea lansării vlog-ului Nașterea mea?
Felul în care ne naștem este un început pentru ceea ce vom deveni. Nașterea ne influențează viața pe termen scurt și lung. Felul în care am fost întâmpinați în această lume contează enorm. Iar felul în care ne naștem depinde foarte mult de modul în care am fost concepuți, de modul în care mamele noastre și-au trăit sarcina. Ca să avem o naștere ușoară, așa cum ne urează toată lumea cât suntem însărcinate (cea mai neobișnuită urare pe care am primit-o, de la un bărbat apropo, a fost asta: „Dezlegare ușoară”), avem nevoie de o concepție și o sarcină conștientă.
Trebuie să înțelegem că emoțiile noastre își lasă amprenta asupra fătului și ghidează cursul nașterii.
La naștere ies la suprafață toate fricile noastre, traumele și emoțiile. Emoțiile negative și traumele blochează nașterea, o complică. Fac acest vlog pentru că, în sfârșit, după a treia naștere, pot spune că înțeleg acest proces și știu de ce e nevoie ca să naști lin și frumos.
Calea mea spre o naștere împlinitoare a fost lungă.
Mi-a reușit după alte două nașteri – prin cezariană și vacuum asistată. Îmi doresc să le ajut pe femei să aibă nașteri frumoase din prima, să nu treacă prin ceea ce am trăit eu. Vreau sa ajungem la ziua în care cezariana nu va mai fi o normalitate, iar nașterile complicate vor fi printre știrile care să ne facă să deschidem gura de uimire. Deci, să scoatem din normalitate nașterile asistate cu medicamente, fiindcă nașterea e doar o continuitate a sexului sau, mai potrivit zis, a actului de dragoste.
Când concepem, nimeni nu stă deasupra noastră să se asigure că facem totul corect. Nimeni nu ne spune cum să respirăm. Nu ne dă medicamente, nu pune lumini peste noi să vadă ceva mai bine. Facem dragoste în poziția în care ne este comod. De ce la naștere e altfel? Străbunica mea și-a născut toți copiii acasă. Era normal. De ce am ajuns dependente de epidurală?
Eu am răspunsuri și vreau să le ofer.
Inima mea se bucură când văd mame împlinite. Copiii născuți natural, în liniște, lin, sunt atât de solari. Au o privire atât de înțeleaptă, sunt atât de împăcați cu sine și cu lumea din jur. O mamă care a născut în bucurie, în ritmul ei, e atât de matură după renașterea sa, atât de frumoasă, de luminoasă. Cei doi, după o călătorie transformatoare, sunt atât de blânzi, de calzi, de împliniți. Asta, dacă nașterea a fost trăită în mod conștient. Îmi doresc să contribui la pregătirea femeilor pentru naștere.
Care sunt cele mai importante lucruri de care ar trebui să fie conștientă o femeie înainte de naștere?
Este important să te pregătești de ziua de naștere a copilului tău. E vital să fii stăpână pe naștere ta, să fii responsabilă, să nu pasezi responsabilitățile tale personalului medical. Medicul nu îți naște copilul, el are doar medicamentele și instrumentele. El nu e în corpul tau. Corpul îți aparține ție. Lasă-te dusă de val, simte-ți corpul, conectează-te cu bebelușul și atunci vei naște lin.
Pe vlog vin cu explicații și dovezi că bebelușul și corpul femeii știu ce au de făcut.
Corpul e înzestrat cu hormoni și cu organe, apoi mușchi, ce îl ajută să nască. Noi, femeile, am fost concepute să naștem. La naștere trebuie să fim lăsate în intimitate, căldură și liniște ca să ne deschidem. Visez la ziua în care vom fi lăsate să expulzăm în poziția comodă nouă, care la sigur nu e culcat pe spate. Să naști pe spate e greu. Copilul are de urcat un deal. Fără scremete nu prea se face treabă. Copilul trebuie ajutat să iasă. În picioare, însă, e o altă poveste. Cele mai multe femei, dacă e să fie lăsate să își aleagă poziția în care să nască, vor simți nevoia să se lase în genunchi. Multe așa și descriu senzația: „Mă trage ceva la pământ, să cobor”. Așa am simțit și eu la a treia naștere. În genunchi îmi era cel mai comod. Simțeam căpșorul apăsând colul și era eliberator. Forța gravitației te ajută.
Uitați-vă, noi naștem ca animalele. Mecanismul este același. Iar după animale nu fuge anestezistul cu epidurală. Femela elefantului nu e pusă pe spate. Ea naște efectiv din mers. Ceilalți elefanți o ocrotesc, stând cu spatele la ea. Ea naște în voie, în ritmul ei. Așa și la oameni.
Femeile vor naște ușor în ziua în care vor înțelege mecanismul, nu vor avea frica să experimenteze ceva atât de natural precum e nașterea. Se vor lăsa duse de senzațiile travaliului, le vor primi, se vor relaxa și vor respira.
Acum trebuie să învățăm toate aceste lucruri, fiindcă suntem deconectate de corpul nostru. Așa sunt vremurile. Noi deja nu mai trăim ceea ce simțim, ci ceea ce ne dictează anturajul, rețelele sociale. Ceea ce ne bagă specialiștii în marketing și medicii. Noi ne temem să trăim, noi nu mai știm să simțim, să ne ascultăm corpul și sufletul. La naștere nu merge așa. Și nu ajută deloc istoriile de groază despre nașterile altora.
Dar ce ajută?
Intrați pe canalul meu de YouTube și veți afla. Scot toate cărțile, pun totul pe masă. Nu ascund nicio informație. Consider că e o crimă să deții informații despre ceva ce ajută oamenii și să nu le oferi. Informația e liberă, e a tuturor, e un dar de la Dumnezeu. Să cunoști ceva este un cadou pentru toți. Și nu pot, nu vreau să țin asta pentru mine. Când primesc mesaje că i-a fost de ajutor ceva din ceea ce am povestit… pfaaaa… zbor, am fluturi în stomac, trăiesc o bucurie intensă și plâng de fericire. De parcă am născut eu.
Indiferent că naști natural sau prin cezariană, procesul trebuie să se desfășoare cu blândețe și respect.
Iar în ziua în care femeia va fi pregătită, bine informată, va ști ce face o naștere blândă și va cere de la lucrătorii medicali, dacă va fi nevoie, să i se respecte planul nașterii. Planul nașterii înseamnă, de fapt, nevoi. E despre nevoile mamei și ale bebelușului, despre care teoretic nici nu ar trebui să vorbim. Ele sunt evidente și bine cunoscute de către medici ca factori care asigură o naștere împlinitoare: căldură, liniște, întuneric, intimitate, clamparea cordonului ombilical după ce încetează să pulseze, nașterea în mod natural a placentei, punerea pe burtă a copilului (după naștere naturală), sau pe piept (după cezariana). Este vital să nu fie separat bebelușul de mamă în primele minute din viața extrauterină. Atunci se pun bazele atașamentului și ale alăptării la sân. Îi invit și pe lucrătorii medicali să îmi urmărească vlogul ❤️
Probabil, documentarea este cea mai grea parte în toată această muncă colosală pe care o faci. Cum se întâmplă? De unde te documentezi?
Sunt jurnalist, deci am grijă ca informațiile să vină din surse sigure. Din cărți. De pe site-uri specializate, din cursurile de pregătire pentru naștere susținute de educatori prenatali, doule, moașe. Stau de vorbă cu osbtetricienii, consultantele în alăptare, cu specialiștii în osteopatie, kinetoterapie și pilates. Mai nou, și cu un psiholog perinatal.
Avem, în sfârșit, în Moldova, un psiholog perinatal! Este și consultantă în alăptare.
Sunt foarte atentă la surse și la calitatea informației pe care o furnizez. Și sunt sigură că funcționează tot ce povestesc, fiindcă e testat prin propria mea experiență, dar și prin experiența femeilor pe care le veți cunoaște prin intermediul vlogului meu. Te ajută să ai o naștere frumoasă și istoriile pozitive ale altor femei. Eu am înțeles foarte multe despre mecanismul nașterii și din istoriile lor.
Te gândești să faci cumva astfel încât aceste cunoștințe să ajungă și la femeile din sate, acolo unde e lipsa de informații?
Vaaaai, ce fain că mă întrebi! Da, da, da. Vreau să merg și în sate. După cursul intens de patru zile, de pregătire pentru naștere, pe care l-am făcut împreună cu soțul meu, de parcă mi-a citit gândurile, el a exclamat: „Cum, medicii cunosc toate astea și nu le respectă? Fac altfel? Trebuie să ajungem în raioane, peste tot. Femeile trebuie să afle aceste informații”. De fapt, nu doar femeile trebuie să cunoască ceea ce povestesc, dar și bărbații. De asta și mă adresez urmăritorilor vlogului cu „Părinte sau viitor părinte”. Deci, am discutat asta cu soțul meu, că ar fi bine să audă și părinții din sate ceea ce povestesc pe Vlog.
Vreau să fac și studii, ca să învăț mai multe, dar și fiindcă nu vreau sa existe dubii despre veridicitatea informațiilor pe care le furnizez. Sunt cursuri pentru educatori prenatali, doule, moașe. O să învăț încontinuu.
Și vreau să îi mulțumesc soțului meu că mă ajută să fac acest vlog. Noi avem o glumă, că e sponsorul general. El mă ajută financiar, fiindcă ceea ce câștig astăzi în calitate de copywriter, fiind cu trei copii mici acasă, e insuficient. Soțului îi place însă să contribuie la crearea acestui produs. Sergiu s-a convins că felul în care ne naștem contează enorm. El știe cum se simt mama și copilul după o cezariană și după o naștere naturală. Tot Sergiu mă ajută cu cei trei copii ai noștri. Îi ia la el la birou, sau stă cu ei la plimbare, cât eu filmez. Îi sunt recunoscătoare până la lună și înapoi pentru sprijin, pentru că are încredere în mine și consideră valoros lucrul pe care îl fac. Asta simt și eu: că e cea mai importantă activitate din viața mea.
Când lucram ca jurnalistă, cunoșteam oameni cu ocupații sau meserii fantastice. Și deseori mă întrebam: iată după munca lor, rămâne ceva. Ce rămâne după mine? Acum, am un răspuns care mă împlinește.
Anna, îți mulțumesc!