Ce calități apreciezi cel mai mult la o mamă? Poate chiar la tine?
Una din calitățile unei mame (și una la care aspir și eu și sper că mă regăsesc), este să nu încerci să fii o mamă perfectă. Să îți placă să fii copil. Să ții minte tot ce nu îți plăcea la părinții tăi în copilărie și să nu aplici și la copiii tăi. De exemplu, unul din lucrurile pe care le urăsc la părinți în general, e când își lasă copiii să vorbească singuri, îi ignoră, sau le spun “mhm”. Alt lucru care mi se pare trist într-o relație adult – copil este să nu fii capabil să te bucuri împreună cu copilul de lucruri mărunte.
Fiind acasă cu doi copii apropiați ca vârstă, îmi imaginez că tot timpul e al lor? Câte minute din zi sunt și pentru tine?
Pot să am câte minute îmi doresc, chiar și cu copiii acasă. Bineînțeles, cu întreruperile de rigoare (“mami, nu-mi mai merge carioca”, “mami, vreau apă”, schimbat scutec, “m-am lovit”, etc.). În general, aleg să renunț la timpul meu pentru a sta cu copiii. Am destul timp singură când sunt ei plecați la grădiniță. Cel mai bine lucrez când sunt ei plecați.
Am văzut că picii tăi au atitudine, mai ales fetița. Cum te descurci cu această atitudine?
Mă hrănesc cu ea! Glumesc! Pe Instagram reușesc să capturez anumite momente. În realitate, Jess e un copil foarte cuminte, deși e fâșneață. Bubu e mai “cu atitudine” în schimb. Și nu cred că am de ales. Mereu găsesc câte o șmecherie și mă descurc.
Șmecherie în sens de compromis? Sau cedezi și lași de la tine? Care-i șmecheria la care apelezi cel mai des?
Șmecherie, adică mă adaptez. Îi “conving” eu cu ceva. De cele mai multe ori, comunicarea ajută. Sunt copii buni.
Am văzut că le cânți mult copiilor și cântă și fetița ta! Asta pentru că vrea ea, sau o îndrepți tu cumva spre asta?
Se distrează foarte mult când cântăm. Nu prea i-am cântat până când am văzut că începe să cânte singură. Atunci m-am alăturat. De multe ori îmi zice să nu mai cânt. Să cânte doar ea. Se pare că nu împarte “scena”.
Ce înveți tu de la copiii tăi?
De la copiii mei am învățat că oricât de pregătit consideri că ești să ai copii și să ți-i educi, vremurile se schimbă în permanență. În ultima vreme mult mai accelerat decât înainte, zic eu. Surpriza este că habar nu ai pentru ce să-i pregătești. Și atunci trebuie să-i mai asculți și pe ei. Să vezi ce nevoi au și care e mediul lor înconjurător. Și să nu te opui atât de mult. De exemplu cum e cu drama asta cu touchscreen-ul și cu cât de nociv este telefonul sau smartfon-ul pentru copii.
Ai restricții mari în ceea ce privește timpul lor petrecut cu tehnologiile? De exemplu, cât timp pe zi se pot uita în tabletă sau telefon?
Nu avem restricții. Eu pun problema altfel. Ei se uită la televizor. Televizorul e undeva sus și departe de ei. Ei nu au acces la telefon decât foarte rar. Tabletă nu avem. Și merg pe ideea că trebuie să stăm cât mai puțin timp în casă. Pentru că dacă stai în casă înseamnă că automat vor ceva ce nu e ok. Ori telefon, ori înghețată, ori altceva ce nu trebuie să vrea. Dar de exemplu când sunt acasă bolnăviori sau nu putem să ieșim afară, nu am nicio problemă să se uite la desene special concepute pentru copii de vârsta lor. Desene educative, pentru dezvoltarea limbajului. Nu îi las să se uite la televiziunea prin cablu, nu-i las să vadă reclame, ș.a.m.d.
Spuneai mai sus că nu prea știm pentru ce să ne pregătim copiii în lumea de azi. Dar ce calități vrei neapărat să educi în copiii tăi?
Nu cred că pot să le insuflu ceva ce nu dețin. Puterea exemplului conteaza cel mai mult. Însă voi încerca să îi implic în tot ce înseamnă treburi de adulți. Business, de exemplu. Să îi învăț de mici care e mersul lucrurilor. Părinții mei nu au prea făcut asta și mi-a fost tare greu să mă maturizez.
Am văzut din story-urile tale că ești atentă la alimentație! Dacă sunteți într un loc unde există doar McDonalds și copilului tău îi este foame, ce vei face? Îl vei lăsa să îndure foamea sau vei face o excepție și el va mânca o dată în viață fast food?
Nu am nicio problema cu fast-food-ul, atât timp cât nu îl transform într-un obicei.
Dar cu bomboanele? Când au gustat prima bomboană, dacă au gustat-o?
Nu mai știu. După cum am zis, sunt de acord cu orice, atât timp cât o facem cu măsură.
Copiii tăi adorm cu povești sau cu cântece de leagăn?
Din păcate încă nu fac asta și știu că greșesc, însă ei se culcă singurei și mi-e foarte comod așa.
Ce norocoasă ești! Au un regim? Adorm la aceeași oră, sau cum se întâmplă? Le spui să se culce și dorm?
Sunt destul de obosiți de la activitățile de peste zi. La 21:30 se aude prin casa “mami nani, Jessie nani, Bubu nani, tati nani”. E Jess cea care dă culcarea.
Și atunci voi trebuie să stingeți luminile în toată casa și să vă culcați și voi, sau doar îi pui în pătuc și adorm?
Nu neaparat. În general sunt obosiți și adorm lemn.
Ești pentru co-sleeping sau fiecare trebuie să doarmă în pătucul său?
Sunt ok cu ambele variante. Bine, în momentul în care copiii au deja vârste mari, nu mai sunt de acord decât dacă au avut un vis urât sau au avut o zi mai grea si au nevoie să ne simtă acolo lângă ei.
Ce ți se pare cel mai greu în a fi mamă?
Exceptând situațiile cu adevărat grave în care copilul nu e bine din punct de vedere al sănătății, ar fi lupta continuă dintre dezordine și curățenie. De cele mai multe ori, starea mea e afectată de dezordinea din casă. Dar cred că e normal cu niște copii așa mici.
Eu te văd cumva foarte calmă și liniștită… Cum ajungi la această stare zen având doi copii mici?
Liniștită sunt, calmul mi-l mai pierd uneori. Mă gândesc că viața e prea scurtă să mă stresez din cauza unor lucruri pe care nu le pot controla, sau care sunt normale în situația mea. Și nici nu-mi setez standarde ireale.
Și când îți pierzi totuși calmul, ce te ajută să-l ții în frâu? Bei un ceai? Faci exerciții de respirație? Habar nu am… poate ai vreun secret?
Ah, nu neapărat! De cele mai multe ori mă descarc și vorbesc singură. )))) Cel mai mult mă ajută umorul în situațiile astea. În general îmi iau o perioadă liberă și mă ocup de mine când am zile grele.
Ce lucruri sau momente din copilăria ta ai vrea să aduci și în copilăria lor?
Perioada sărbătorilor și bucuria de a face “nimic”. Azi suntem foarte conectați și furați de internet.
Oana, îți mulțumesc!
