Cristina, din câte am înțeles, tu ai o pasiune pentru croșetă încă din copilărie?
Da, bunica m-a învățat să croșetez din copilărie. Mereu mi-au plăcut aceste activități: croșetarea, tricotarea, brodarea. Chiar am fost cununați în iile brodate de mine. În copilărie câștigam bani croșetând pentru că făceam temele pentru acasă ale colegelor mele la ora de muncă. Mai apoi, a început viața indepedentă și plină de responsabilități și nu mai găseam timp pentru pasiunea mea. E trist pentru că noi mereu nu găsim timp pentru un hobby sau o activitate care ne calmează, ne ajută să evadăm din lumea noastră stresantă. Mereu nu reușim, mereu ne grăbim.
Dar se pare că pentru multe mămici, anume pauza de maternitate este ca o oază de liniște, de regăsire, în care mămicile descoperă sau redescoperă anumite pasiuni. Așa a fost și la tine?
Da. Fiind în concediu de maternitate, a început și la noi rutina cu micuța noastră. Simțeam că am nevoie de acel ceva care o să mă ajute să depășesc această situație. I-am explicat soțului că am nevoie de o ocupație, pentru că rutina începe să îmi roadă creierul (sunt sigură că mămicile active mă vor înțelege). Soțul m-a ascultat până la capăt, apoi m-a întrebat pur și simplu: ,,ce fac mămicile când rutina le roade creierul?” Și în momentul în care gândul meu s-a transformat în întrebare către mine, m-a luminat efectiv. Și mi-am răspuns mie însămi: știu să croșetez, să brodez, să tricotez și din asta se poate face ceva. Așa am început să mă interesez, să analizez. Din start am știut că voi alege un hobby care mă va ajuta să cunosc noi oameni și îmi va aduce un venit. După câteva zile de analize, cu plusuri și minusuri, am hotărât că mă voi orienta spre croșetarea genților. Pentru că e la modă, e ceva frumos, ceva ce bucură și atrage privirea, ceva ce necesită iscusință.
Și ai trecut imediat la acțiune?
Exact. Am analizat ce materie primă este necesară, prețurile, modelele. În căutările mele am făcut cunoștință cu Valentina Prohnițchi, o meșteriță din Transnistria, care mi-a oferit mai multe sfaturi, m-a îndrumat. Astfel, am început a croșeta din fire reciclabile din bumbac. Inițial, au fost desigur nopți nedormite și dureri în degete, mâini, coate și spate, dar cum fără asta? Iscusința vine cu practică, practică și iar practică. Asftel a apărut prima gentuță care, bineînțeles că nu a fost perfectă. Până și azi o țin mine. Dar, am luat o foaie și un stilou și am început să notez ce trebuie să corectez, ce nu îmi place, ce aș adăuga, etc. A urmat a doua gentuță, apoi a treia, apoi coșulețe. Și încet, încet, am găsit croșeta și foarfeca perfectă pentru mine, iar accesoriile mele au început să aibă și cumpărători. Soțul a venit cu ideea să creăm o pagină pe Instagram cu gentuțele croșetate. Între timp, m-am împrietenit cu Valentina și am creat grupul meșterițelor din Moldova. E spațiul nostru în care colaborăm, ne ajutăm cu sfaturi, comunicăm și facem planuri cum am putea să dezvoltăm mai mult această ramură.
Cum ai de gând să dezvolți această activitate a ta pe viitor?
La moment, în plan este să frecventez în luna decembrie o școală online de croșetare a unei meșterițe din Rusia. Mai am notată pe foaie lansarea canalului cu tutoriale în limba română. Cu părere de rău, extrem de multă informație este doar în limba rusă și unele meșterițe nu o cunosc. Respectiv, le este greu să învețe. Aș vrea să le ajut. Această idee a apărut pentru că deseori sunt întrebată despre unele metode de croșetare, unele lifehack-uri, unele secrete. Deci, la moment, începem să pregătim materialul.
Tu ai și un job part time. În plus, fetița ta e la o vârstă la care te solicită extrem de mult, un an și trei luni. Când îți rămâne timp pentru pasiune?
Asta e o întrebare pe care o primesc destul de frecvent. Sincer, la croșetarea unei gentuțe participă întreaga familie. Mami croșetează, tati asamblează furnitura, bunica coase căptușeala, iar bunelul se joacă cu nepoțica. Uite așa și reușesc!
Cristina, îți mulțumesc și multă baftă îți doresc!
Mulțumesc!