A devenit cunoscută publicului larg datorită carierei sale muzicale, după care s-a regăsit în literatură și a lansat trei cărți pe care cititorii le-au primit cu brațele deschise. Trăiește o frumoasă poveste de dragoste, iar acum o lună a devenit mamă de gemeni. Tatiana Spînu este în al nouălea cer de fericire și se bucură din plin de rolul de mamă
Cum a primit vestea că este însărcinată și cum i s-a schimbat viața după ce a devenit părinte? Răspunsul l-a oferit chiar ea într-un interviu pentru mamaimperfecta.md.
Ce ai simțit când ai aflat ca ești însărcinată cu gemeni și ce ai făcut imediat după ce ai aflat vestea?
Am mers la primul control de rutină, iar când mi-au zis ca “seamănă cu Tăticu “, (nu am înțeles pentru început “gluma medicului”), nu îmi venea să cred. Drumul spre casă a fost cel mai lung posibil pentru că așteptam să îi dau vestea tatălui. Nu voiam sa îi spun la telefon, pentru că am vrut să îi văd reacția. Ne simțim norocoși că soarta ne-a oferit acest dar
A avea o fetiță și un băiețel este un vis împlinit? Visai să se întâmple astfel?
Eu visam să am o fetiță, iar soțul a zis că vrea băiețel. Așa că Domnul ne-a împăcat pe amândoi. Acum, când îi avem în brațele noastre, ne dăm seama că asta nu contează. Fetiță sau băiețel, îi iubim la fel de mult și ne topim după ei cu aceeași intensitate
În interviul pentru emisiunea „Istoriile Gloriei” de acum un an ai recunoscut că mereu erai întrebată când vei deveni mamă și că aceste întrebări începuseră să te deranjeze. Te-au afectat emoțional comentariile oamenilor vis-a-vis de conceperea unui copil în primii ani după căsătorie?
Și acum primesc comentarii care mă deranjează ce ține de conceperea unui copil. În primii ani de căsătorie primeam întrebarea “Când?” foarte des. Noi fiind două persoane absolut sănătoase, pur și simplu sarcina se lăsa întârziată. Nu voiam să intru în detalii cu fiecare persoană întâlnită în calea mea și până la urmă nu era treaba lor. Atunci mă înfuriau întrebările până la depresie. Pe urmă am lucrat cu un psiholog, m-am împăcat cu mine și a început să nu mă mai deranjeze. Știam, trebuie să mai fac ceva dacă sarcina se lasă așteptată. Am început să mă caut mult, să înțeleg cine sunt, să fac ceea ce îmi place cu adevărat. Mă simțeam împlinită, apoi, minunile noastre au apărut.
Cum a fost sarcina? Te-au lăsat bebelușii să mănânci orice și să fii activă?
Sarcina a fost ușoară, la general, fără complicații și dusă până la termen (gemenii se nasc de obicei prematur). Renumita toxicoză nu m-a ocolit. Trei zile am avut o toxicoză severă, apoi medicii mi-au dat un tratament pentru asta, am uitat ulterior ce mai înseamnă toxicoza. M-am alimentat bine pentru copilași.
Ai fot genul de graviduță care a cumpărat toate lucrurile necesare pentru bebeluși din timp?
Nu am cumpărat nimic până aproape de termen. Mai aproape de naștere îmi întrebam finele (care au câte un copil), ce trebuie să am când copiii o să apară pe lume. Îmi făceam liste. Cumpărăturile le-am făcut înainte, dar și după nașterea lor.
Povestește-ne despre naștere. Cum a fost acea zi?
Aș împărți acea zi în “înainte și “după”. M-am trezit de dimineață și am înțeles că e timpul să mergem la maternitate. Nu știu nici până acum ce sunt contracțiile, iar asta mă bucură foarte mult. Am mers acolo, medicii au hotărât că trebuie să fie cezariană de urgență, am mers în camera de spital și am așteptat cuminți momentul când o să-i cunoaștem. Eram foarte emoționați. Făceam poze și așteptam momentul. În sala de operație m-am dus cu emoție, zero dureri. Totul a decurs normal cu mici excepții, apoi, peste 2 ore ne-am revăzut toți 4. A fost un moment emoționant. Tatăl copiilor deja avea grijă de ei. Peste două ore a fost momentul de “după”. Au apărut niște complicații de la operație, ceea ce a făcut ca acea zi să nu mai fie una pe o notă pozitivă. Dar în câteva ore totul a revenit la normal.
Se vorbește astăzi mult despre depresia postanatală. Ai simțit ceva asemănător?
Am cunoscut și eu ce înseamnă depresia postnatală. M-a ținut cam o săptămână. Datorită iubirii soțului, dar și a părinților, am trecut repede peste. O femeie care a născut recent are nevoie de multă afecțiune, iar eu am avut norocul de a o avea. După naștere nu este doar despre copil, dar și despre mama. Ambii au nevoie de atenție maximă.
Știu cum e prima perioadă cu un bebeluș, pe lângă faptul că e extrem de frumos, poate fi și copleșitor, îmi pot doar imagina cum e cu doi bebeluși. Te ajută cineva în timpul zilei? Îl implici pe soțul tău la schimbatul scutecelor și la băiță, de exemplu?
La noi în familie nu e vorba de “ajutor” din partea soțului. Suntem ambii părinți în egală măsură, iar de îngrijirea copiilor ne ocupăm ambii. Singură e greu, dar nu imposibil, așa că, de multe ori o facem pe rând. Atât mama, cât și tata, ambii au nevoie de un moment de respiro, chiar dacă este cel mai frumos lucru – să fii părinte.
Cum arată nopțile tale acum?
Primele zile nu înțelegeam cum e să nu dorm nopțile și când asta se va termina. Voiam o noapte doar a mea, să adorm seara și să mă trezesc dimineața. Dar pe urmă am început să învăț să dorm iepurește, să le ofer momentele mele de liniște și odihnă lor. Dormim când dorm și ei.
Alăptarea pentru unele mămici este un proces minunat, iar pentru alte mame se lasă cu provocări și lacrimi, cum e pentru tine alăptarea?
Ce ține de alăptare – da, e minunat, dar și foarte solicitant și uneori enervant. Eu îi alăptez pe cât este de posibil ( înlocuim și cu lapte praf), pentru ca ei trebuie să fie sănătoși, aceasta este prioritar la moment.
Ai postat două poze, în una erai cu burtică și ai scris +19 kg, iar a doua fotografie e recentă și ai notat -19 kg. Cum ai revenit atât de rapid la kilogramele inițiale?
Nu am vreun secret ce ține de kg în plus. M-am “dezumflat” foarte repede, cred ca în 10 zile, apoi, în următoarele au plecat încă câteva kg. Nu am ținut regim, doar pentru alăptare. Nu mâncam pe săturate, iar nopțile nu stau la bucătărie – regim pe care îl am mereu. Eu cred că nu am acumulat grăsime în sarcină din acest motiv s-a dus totul foarte repede.
Mia și Matei. Cum ai ales numele copiilor?
Eu știam că pe fetița mea o va chema Mia sau Maria. Alegerea a făcut-o tatăl în favoarea Miei. La băiețel a fost mai complicat. Ce îmi plăcea mie, soțului nu îi plăcea. Într-un final eu am zis Matei și soțul a acceptat cu ușurință. Dar până la acest nume calea a fost lungă .
Unii susțin că o mamă ar trebui să se bucure de maternitate pe deplin, alții spun că mama ar trebui să ceară ajutorul bonelor sau a bunicilor și să-și continue activitățile. Tu în care tabără te regăsești?
Noi încercăm să facem față cu sau fără ajutoare, dar și eu lucrez pe cât este posibil. De când am născut am făcut tot posibilul ca să apară o nouă ediție a cărții mele pentru copii – Fetița Lica. De această dată ediția de primăvară. Acum lucrăm la ediția de toamnă.
Copiii au împlinit deja o lună. Cât de tare te-a schimbat pe tine rolul de mamă și cum arată acum o zi din viața ta?
Este greu, dar și frumos ce se întâmplă. Inima mea este plină de dragoste și mă bucur și zi și noapte de zâmbetele lor.
Tu și soțul tău vă mai doriți copii?
Cred ca o să ne oprim aici. Avem băiețel și fetiță, suntem împliniți. Dar dacă Dumnezeul va hotărî altfel….
Te gândești acum la planuri profesionale, ți-ai propus ceva în acest an?
În acest an o să mai apară două ediții “Fetița Lica” – cartea pentru copii. Sper să reușesc să scriu ceva și pentru adulți. În rest – sper sa reușesc să merg la întâlniri cu cititorii, sesiuni de autografe s.a.m.d.
Mult succes!
Foto – arhiva personală