Ipohondria reprezintă preocuparea exagerată a persoanei în ceea ce privește sănătatea sa. Aceasta este exprimată prin teama de a avea o maladie gravă, dar și printr-o relație de sfidare față de medic. Ipohondria afectează între 1 şi 5% din populație. Netratată, își pune amprenta asupra vieții și echilibrului interior al pacientului.
Cum se manifestă ipohondria
Ipohondria afectează atât femeile, cât şi bărbaţii. Ea poate debuta în orice moment al vieții, dar cel mai adesea apare la adulți.
Cauza apariției ipohondriei nu este cunoscută. Pacienţii se manifestă prin verificarea continuu a stării de sănătate. De cele mai multe ori ipohondria poate apărea în timpul recuperării după o boală gravă sau după ce cineva drag se îmbolnăveşte. Persoanele date trec printr-o stare de anxietate mult mai pronunțată și manifestă stări febrile, dureri de gât, disconfort.
Simptomele ipohondriei
Cele mai comune simptome asociate hipocondriei:
- oboseală
- amețeală
- transpirații abundente
- dureri
- înțepături
- furnicături
- zgomote în stomac sau intestine
- senzația de presiune în piept, palpitații
- senzația de nod în gât
- stare de leșin
- amorțeli
- erupții la nivelul pielii
Factori care duc la apariția ipohondriei
Apariția ipohondriei este favorizată de mai mulți factori:
- persoanele care au avut în trecut boli grave pot fi mai predispuse să dezvolte teama că se vor îmbolnăvi din nou
- depresie majoră, tulburare de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburare de anxietate
- persoanele care au o rudă apropiată cu hipocondrie sunt mai predispuse să o dezvolte această problemă
- pacienţii nu pot înţelege simptomele cu care se confruntă şi cum funcţionează organismul
- tipul de personalitate – ipohondrii sunt autocritici și perfecţioniști
Cauzele apariției ipohondriei
Ipohondria poate fi declanșată de o boală din copilărie, decesul unei persoane apropiate din cauza unei boli incurabile sau de toleranța scăzută la durere.
Pentru a fi confirmată ca o tulburare psihică, hipocondria trebuie să se manifeste prin:
- Frică permanentă de îmbolnăvire
- Tendința de a merge la mai mulți medici, în speranța de a găsi pe cineva care să confirme presupusa boală.
- O preocupare deosebită față de o boală fizică serioasă
- Dacă rezultatele tuturor analizelor confirmă absența bolii, ipohondrul tot nu este convins. Dimpotrivă anxietatea crește tot mai mult și continuă să creadă că suferă de ceva și mai grav.
- Aflarea într-o permanentă stare de stres și anxietate, mergând spre depresie.
Diagnosticarea ipohondriei
Persoanele care suferă de aceasta afecțiune sunt convinse că simptomele sunt cauzate de o boală medicală, motiv pentru care este dificil de diagnosticat ipohondria. Când apar simptomele, medicul face anamneza completă și examenul fizic. Dacă nu găsește niciun motiv fizic pentru simptomele prezentate, recomandă un psiholog sau psihiatru, pentru un consult de specialitate. Psihologul pune un diagnostic bazat pe comportamentul și atitudinea persoanei, precum și pe faptul că boala fizică a fost exclusă în prealabil.
Cum este tratată ipohondria
Ipohondria este greu de tratat deoarece persoanele care suferă de această afecțiune nu vor să creadă că simptomele lor sunt rezultatul unor cauze psihice sau emoționale, mai degrabă decât fizice.
Pentru ipohondri se recomandă psihoeducaţia, terapia cognitiv-comportamentală, terapia de susținere. De asemenea, psihoterapia și consilierea psihologică ajută în tratarea acestei tulburări, dar pentru cei care asociază și probleme neurologice sunt recomandate medicamentele antidepresive și anxiolitice. Hipnoterapia reprezintă o altă formă de tratament. La fel, de mare ajutor poate fi familia și prietenii.
Pentru ipohondri se mai recomandă un stil de viață activ, practicarea unor exerciţii de relaxare: meditaţia, exerciţii respiratorii, un program echilibrat: odihnă corespunzătoare, alimentație sănătoasă, evitarea alcoolului şi a drogurilor, informarea despre boală, practicarea recunoștinței.
Multă sănătate!
Sursa foto – Unsplash