De multe ori auzim prin parcuri sau pe la locurile de joc părinți care își amenință copiii: „Dacă nu mergi acum acasă, te las aici!” sau „Eu plec, tu rămâi aici singur!”. Din păcate, aceștia nu înțeleg cât de fragili sunt copiii și cât de mult le hrănesc celor mici spaima de a nu fi părăsiți cu un astfel de comportament și limbaj. Această frică este una dintre cele mai puternice frici ale copilului și lasă răni profunde până în cele mai adânci locuri ale sufletului.
Ce este spaima de a nu fi părăsit
Spaima de a nu fi părăsit sau frica de abandon este declanșată de faptul că persoanele dragi ne vor părăsi. Aceasta se formează în copilărie, când copiii experimentează, sub diferite forme, abandonul, singurătatea, respingerea. Spaima de a nu fi părăsit nu se limitează doar la absența fizică a unuia sau a ambilor părinți. Inclusiv indisponibilitatea emoțională a părinților declanșează, în copilărie, această temere.
Cât sunt mici, copiii știu că unicele persoane pe care se pot baza, sunt membrii familiei, în special mama. Atunci când copilul simte că ar putea fi părăsit sau când doar i se spune acest lucru, teama de a nu fi abandonat devine extrem de puternică.
De asemenea, această teamă apare și atunci când părinții divorțează. Pentru ca această rană să nu se producă sau efectele ei să fie diminuate, în cazul divorțului, părintele care pleacă (nu va mai locui cu copilul sub același acoperiș) nu va întrerupe relația cu copilul și va rămâne prezent și implicat în viața lui.
O altă situație în care apare spaima de a nu fi părăsit este plecarea unui părinte la muncă în străinătate. Chiar dacă nu pare, aceasta lasă urme în sufletul copilului. Cei care pleacă, sunt mânați de obiective care vizează și interesul copilului – doresc să-i ofere o viață și un viitor mai bun. Însă aici ar trebui să-și pună întrebarea dacă își doresc un copil iubit, protejat, care se simte în siguranță sau un copil care își permite haine mai scumpe și gadget-uri moderne cu lipsurile emoționale aferente?
Spaima de a nu fi părăsit își poate avea rădăcinile într-o multitudine de experiențe traumatizante din copilărie: fizice, dar mai ales psiho-emoționale.
Ce aduce această spaimă
Chiar dacă un copil nu este părăsit, atunci când părintele îl amenință că-l lasă la locul de joacă, când pleacă de acasă fără să-l anunțe sau când pur și simplu dispare din viața copilului, cel mic începe să dezvolte și multe alte frici. De exemplu, frica de întuneric, atunci când copilului îi e frică să doarmă singur, nu se petrece nimic altceva cu el decât faptul că se simte abandonat. Apoi, copilul stă lipit de părinte, îi este frică să nu fie părăsit. El nu știe să-și gestioneze emoțiile, așa că intensitatea lor este mult mai puternică, motiv pentru care uneori își încolăcesc brațele pe picioarele părinților. De multe ori, când e în parc, se uită înspre părinte, ca acesta să nu plece. Asta înseamnă că a apărut teama de abandon.
Ce e de făcut?
Unica soluție în acest sens este să încetăm de a le mai spunem copiilor că-i părăsim. Este un obicei negativ, care duce la o mare durere emoțională, iar uneori – la comportamente extreme din partea copiilor. De asemenea, e foarte important să le arătăm copiilor că-i iubim, că suntem disponibili, prezenți și receptivi la nevoile lor, fără a le crea frici și traume!
Sursa foto – Unsplash