Cu toții avem zile mai bune și zile mai puțin bune, iar copiii nu fac o excepție. Au și ei momente când sunt extrem de fericiți, iar altă dată – triști sau chiar furioși și nervoși. Ca și părinți, avem menirea de a-i ajuta să-și găsească echilibrul emoțional și să înțeleagă că fiecare sentiment este absolut normal. Totuși, atunci când sunt nervoși, cei mici pot spune sau pot face lucruri nechibzuite, de aceea e important să-i învățăm să-și gestioneze furia.
Studiile arată că este foarte important să intervenim atunci când copiii manifestă accese de furie și să nu-i lăsăm să cadă pradă acesteia. Un copil care la 8 ani încă se enervează repede și este agresiv, riscă să devină violent atunci când va crește mare. Iar agresivitatea naște și mai multă agresivitate, ceea ce nu ne dorim pentru copiii noștri.
Specialiștii susțin că majoritatea copiilor văd furia și violența la televizor sau pe jocurile video. Din păcate, chiar ei sunt eroii, ceea ce-i face să creadă că e bine să fii așa și că oamenii buni sunt și ei violenți. Totuși, cel mai bun exemplu pentru copii sunt părinții, iar cei mici întotdeauna vor face ceea ce fac, nu ceea ce spun maturii. Astfel, dacă vor vedea că părinții sunt mereu înfuriați și iritați, vor considera că e un comportament normal și îl vor prelua.
Cum procedăm atunci când copilul este nervos
Majoritatea părinților au obiceiul de a-l trimite pe copil în camera sa atunci când este înfuriat, pentru „a se calma” sau de a-i „închide gura” imediat. Psihologii susțin că este o practică absolut greșită. Acesta va crede că furia nu este un sentiment acceptat și trebuie să se descurce singur cu ea.
Din acest motiv, trebuie să-i învățăm pe copii să-și gestioneze mânia, să lucreze la cauza care o declanșează, să rezolve ceea ce a dus la nervi.
- Pentru început, copilul trebuie să-și accepte furia, să o tolereze, dar fără să treacă la acțiune. Când va înțelege că este absolut normal să simtă diverse emoții, dar că trebuie să învețe să trăiască cu ele fără a face rău celor din jur, va crește un matur inteligent emoțional.
- Apoi, pentru a se calma, îndemnăm copilul să tragă aer în piept. Îi putem arăta chiar noi cum să facă asta exact atunci când se înfurie.
- Dacă nu îi reușește să se calmeze, îi permitem să strige, să sară, să plângă. În acest fel se descarcă, se eliberează de frici, frustrări sau tensiuni. Iar apoi, după ce își va vindeca aceste răni, va fi mai liniștit, mai cooperant, mai echilibrat emoțional.
- În momentul de furie, nu ținem copilului morală, însă atunci când se calmează, stabilim niște limite – în primul rând, nu are voie să lovească pe nimeni, căci ar putea face mult rău într-un moment de furie.
- De asemenea, dacă acesta este nervos, nu plecăm de lângă el, ci îi suntem aproape, căci tocmai de asta are nevoie – de cineva care îl acceptă așa cum este.
- Ca părinți, trebuie să dăm dovadă de empatie, să le arătăm copiilor că-i înțelegem, că le suntem aproape și că-i iubim, indiferent de cum ar proceda.
Chiar dacă pare dificil, copilul va reuși să învețe că orice emoție este normală, dar că o poate exprima prin cuvinte, nu prin fapte.
Sursa foto – Unsplash