Co-sleeping este termenul folosit pentru a defini dormitul copilului în imediata apropiere a părintelui, adesea în același pat. Unii mai spun că și dormitul în aceeași cameră e co-sleeping. Pentru că părerile sunt împărțite la acest subiect și unii acceptă, iar alții condamnă co-sleeping-ul, am dorit să aflăm ce cred mămicile cunoscute de la noi și dacă practică acest lucru.
Iată ce am aflat:
Olesea Sveclă, actriță – Eu sunt pentru co-sleeping. Casandra s-a mutat în camera ei și doarme deja în pătucul ei. Dacă se trezește noaptea, se duce Anatol lângă ea, pentru că eu sunt cu Dragomir. Mie îmi place că astfel ei cresc emoțional sănătoși. Și eu personal am dormit cu ai mei până la aproape 3 – 4 ani.
Feli Donose, cântăreață – Noi i-am făcut camera ei, dar încă doarme cu noi. Mai doarme și cu buni. Simt să fiu mai egoistă și să o mai simt lângă mine pentru că timpul trece repede și o să devină independentă cât ai clipi și apoi va deveni o adolescentă care va vrea intimitate și îmi va “trânti” ușa în nas să nu o mai sufoc atâta cu pupături și luat în brațe. Săptămânal ne mințim și eu și Cătălin că “de azi” o învățăm să doarmă în pătuț. Dar mereu facem ceva și găsim un motiv să mai dormim o noapte cu ea.
Cristina Chiron, bloggeriță Mama Online– Când eram însărcinată cu primul copil, am pregătit pătuțul. Credeam că îmi va fi mai ușor și mai comod. Dar nu, după naștere este destul de complicat să te ridici de câteva ori pe noapte să pui copilul în pătuțul lui. Așa că nu am complicat lucrurile. Alex a dormit cu noi până în ziua în care ne-a spus că el vrea să doarmă singur (3 ani jumătate). Între timp, am citit și părerile specialiștilor despre co-sleeping și am zis că al doilea bebeluș va dormi la fel, cu noi, ceea ce se și întâmplă. Aș minți dacă aș spune că m-am informat mult cu privire la acest subiect înainte de naștere. Mi-am ascultat instinctul doar și cred că am luat cea mai bună decizie. Pentru mine co-sleepingul este comoditate, atașament și nopți liniștite.
Olga Țapordei, expert Personal Branding – Fiecare familie este “un stat” aparte. Respectiv “regulament intern” diferit, etc… La noi, DISCIPLINA, este un lucru de bază! Exact așa s-a întâmplat și cu dormitul Alexandrei. Deci, în cazul meu, a fost un fel de: dormi cu copilul când ai lipsă de spațiu, ori lipsă de…caracter. Adică nici una, nici alta. Or să te scoli de câteva ori pe noapte și să alăptezi copilul pe șezute (când efectiv dormi din picioare) – nu e ușor, dar nici imposibil. Eu voiam să dorm alături de soțul meu și nu voiam să pierd legătura de cuplu. Care de fapt este și baza unui copil fericit. Respectiv, noi am culcat-o din prima zi în camera de alături. Prima noapte eu am stat cu ea și ne uitam una la alta. Iar din a doua zi, a urmat implementarea strategiei și disciplinei în acest sens. Eu mă sculam noaptea, mă așezam pe canapeaua din camera ei, o hrăneam, o puneam înapoi și mergeam în dormitorul nostru. Asta a fost alegerea mea! Și asta a funcționat, pentru că am fost disciplinată. Dar am fost disciplinată, pentru că a fost o prioritate.
Oana Matache, cântăreață – Sunt ok cu ambele variante. Bine, în momentul în care copiii au deja vârste mari, nu mai sunt de acord decât dacă au avut un vis urât sau au avut o zi mai grea și au nevoie să ne simtă acolo, lângă ei.
Diana Conea, bloggeriță – Pentru mine co-sleepingul este ceva firesc, fiindcă imediat ce am venit de la maternitate, nici prin gând nu mi-a trecut să mă culc fără fetița mea alături. Din motive de siguranță, primele 3 luni am folosit baby-nest și a fost cea mai bună alegere. Da, poate sunt și avantaje când alegi să nu practici co-sleeping: dormi mai relaxat, ai mai mult spațiu, însă cum rămâne cu suflețelul care abia a venit pe lume și simte nevoia de dragostea și căldura părinților!? Pentru el e totul atât de nou și de străin, de ce ar trebui să îl lăsăm singur?! Pentru mine cele mai frumoase momente sunt atunci când mă trezesc și îmi văd copilul dormind alături și sunt sigură că primește toată căldura de care are nevoie. Deci, da! Conștient, cu atenție și precauție, consider co-sleepingul o modalitate de a fi alături de bebe oricând acesta are nevoie, cu căldura și sânul mamei și cu prezența ei alături.
Lili Lozan, prezentatoare TV – Nu mi-am pus această întrebare. Adrian doarme cu mine din prima clipă. Îl alăptez și recunosc că așa e mai simplu și pentru mine. Odată ce s-a obișnuit așa, pătucul a fost strâns și depozitat. Poate după ce nu va fi alăptat o să doarmă singur, dar vedem cum evoluează lucrurile în timp.
Gloria Gorceag, cântăreață – Când am devenit prima oară mamă, mi-am propus să-mi învăț bebelușul să doarmă în pătuțul lui. Eram neexperimentată și naivă. După 3 săptămâni de încercări de a dormi așa cum zice cartea, am renunțat la alergătura mea de 5 ori pe noapte între patul meu și pătuțul copilului și mi-am luat băiețelul lângă mine. De atunci se fac 3 ani și un pic și el tot lângă mama lui vrea să doarmă. Recunosc că acum l-aș lăsa cu inima deschisă să doarmă în camera lui, dar în același timp îmi place enorm să-i simt noaptea mirosul, să-i pup ceafa, să-l țin de mână. Cu această lecție am pășit și în cea de a doua maternitate. Al doilea băiețel are un pătuț alături de al meu, pe care îl folosim doar pentru somnul din timpul zilei. Noaptea dorm între cei doi flăcăi ai mei. Eu nu pot să afirm că sunt pro co-sleeping. E doar opțiunea care mi se potrivește mie, care mi se pare mai puțin obositoare și poate e opțiunea cea mai firească odată ce alăptez bebelușul de 3 luni la fiecare două ore. Iar dacă sunt întrebată unde doarme tati, răspund că el a acceptat cu resemnare și înțelegere să doarmă separat până trecem de “perioada de bebeluși”.
Tu ce părere ai despre co-sleeping?
Foto: Unsplash