De multe ori, copiii ajung să testeze limitele părinților. Într-un final, aceștia din urmă își pierd calmul și apelează la pedepse. Ceea ce trebuie să știe, însă, fiecare părinte, este că pedeapsa nu educă, ci complică şi mai mult lucrurile.
Psihologul Naomi Aldort, autoarea cărţii „Raising Our Children, Raising Ourselves“ (Ne educăm copiii, ne educăm pe noi înşine), a menționat de nenumărate ori că: „Nu există copii care nu se comportă aşa cum trebuie, ci copii care fac ceea ce pot, dar pe care noi nu-i înţelegem“. Această părere este tot mai împărtăşită de psihologi specializaţi în psihologia copilului, printre care şi Laura Markham.
Copiii învaţă din ceea ce văd la alți oameni, iar părinţii sunt primele modele pe care le urmează. Aşa că atunci când părinţii recurg la pedepse corporale, ridicarea vocii, inclusiv punerea la colţ, nu fac decât să le dea un exemplu de comportament agresiv, pe care și ei la rândul lor îl vor urma.
Atunci când părinții cred că aplică o metodă mai blândă, cum ar fi să-și trimită copilul singur la el în cameră, acesta înțelege că este dat la o parte, lăsat singur cu fricile și temerile sale.
Psihologul Laura Markham consideră că această variantă ar trebui înlocuită, iar părintele să încerce să afle, împreună cu copilul, problema din spatele acestui comportament. Markham menționează că dacă nu recurgi la pedepse, nu înseamnă că nu impuni limite copiilor. „Copiii trebuie să înţeleagă faptul că nu au voie să fugă în mijlocul străzii, că nu este în regulă să lovească alţi copii sau să facă pipi pe covor, dar acestea totuși sunt limite, nu pedepse“.
Bineînțeles că este mai uşor să pedepseşti decât să găseşti timpul şi răbdarea pentru educaţia copilului, spune Markham. Totodată ea a oferit pentru Psychology Today o serie de sfaturi pentru părinţii care vor să renunţe la pedepse în relaţia cu copiii:
1. Prima regulă pentru ca şi cei mici să înveţe este că părinţii ar trebui să-şi ţină în frâu emoţiile şi nervii, nu copiii.
2. Emoţiile trebuie tratate cu atenţie şi respect. Copiii nu-şi pot stăpâni încă reacţiile atunci când adrenalina este cea care prevalează, aşa că părinţii sunt obligați să le ofere copiilor un mediu calm în care să-şi descarce supărarea. Abia după ce spiritele se vor calma, încercaţi să explicaţi problema, explică Markham.
3. Repetiţia sau respectarea unei rutine este cheia succesului în educaţie, metodă care trebuie respectată din primii ani de viaţă, fără excepție. Rutina este importantă mai ales în adoptarea unor comportamente simple, dar de bază. Este şi „structura“ pe care se clădesc aspecte mult mai importante.
4. Încercaţi să stabiliţi o legătură cu copilul înainte de a încerca să înlăturați o problemă. Copilul tinde să fie mult mai neascultător atunci când știe că a greșit. Așadar, părintele trebuie să-i arate copilului că îi pasă de ceea ce simte şi că vrea să-l înţeleagă. Un exemplu ar fi „înţeleg că m-ai minţit pentru că ţi-a fost frică să-mi spui ce s-a întâmplat cu adevărat“. Asta îi va arăta copilului că nu trebuie să-i fie teamă de felul în care veţi reacţiona.
5. Limitele se impun atunci când dai și explicație. Copilul trebuie să înţeleagă de ce nu trebuie să facă un anumit lucru. Nu este destul să- i spui să nu facă acel lucru. După interdicţie trebuie să urmeze o explicaţie.
6. Orice moment de comportament mai puțin plăcut este o exprimare a unei nevoi a copilului. El are un motiv pentru care se poartă aşa. Dacă reușiți să aflați motivul, atunci nu veţi mai crede că este vorba de răsfăţ sau obrăznicie.
7. Părinţii ar trebui să găsească felul prin care se le spună copiilor mai frecvent „DA“. Mai mereu apare cuvântul „NU“ în relaţia copil-părinte. Un exemplu ar fi: „Da, este timpul să-ţi faci ordine în cameră“.
8. Rezervați-vă zilnic timp pentru copilul tău. Chiar și 20 de minute sunt suficiente, însă oferă-i în acest timp toată atenția și grija. Discută cu el ca de la matur la matur.
9. Părinţii trebuie să-şi ierte greşelile pe care le fac în comportamentul cu copiii lor. Nu există părinți perfecți, trebuie mereu să înveți, mai ales din greșeli. Un părinte care se va simți vinovat nu poate fi un părinte calm și relaxat cu copilul lui.
10. Arătați-le dragostea față de ei pe cât de mult e posibil. Iubirea necondiţionată pe care părintele o arată copilului este cea mai importantă formă de creştere şi educare a copiilor.
Sursa Foto: Newss.ro.