Feli Donose – “am făcut mulți ani terapie pentru frica de a nu fi o mamă bună”

Ce calități crezi că te fac să fii imperfectă?

Eu mă iubesc și mă accept așa cum sunt. Și mă arăt lumii fix așa cum sunt. Cei care mă vor iubi vor ști că sunt stângace dar mereu cu inima pură. Că sunt un vulcan pe cale să erupă atunci când mă enervez, dar că sunt pansament pe suflet dacă ai nevoie. Că sunt o prietenă fidelă toată viața celor care mă iubesc așa cum sunt, cu bunele și relele din mine, celor care îmi arată respect, iubire și că pot să am încredere în ei orice ar fi. Că sunt o dezordonată care în toată dezordinea are o ordine cum rar întâlnești. Îmi place să fiu imperfectă. Într-o lume în care toți punem masca de “totul e bine”, sau cea de “eu am o viață perfectă”, “sunt mama perfectă” , “iubita perfectă”, este un act de curaj să arăți “the authentic you!” Majoritatea suntem imperfecți. Suntem Pământeni, prin urmare, nu suntem lipsiți de păcat și minusuri. Așa e scris probabil. Ideea e să te îmbrățișezi fix așa cum ești. Și unde nu simți că ești bine, schimbă pentru tine! Being imperfect is what makes you perfect!

Crezi că copilul trebuie pupat doar în somn sau oricând și de dorit cât mai des?

Cred că trebuie să îi oferi copilului iubire și să îi arăți prin tot felul de gesturi. Nimic nu arată mai puternic fizic iubirea față de cineva cum o arată un pupic și o îmbrățișare! Îți dai seama ce ar trăi la maturitate un copil pupat doar în somn? Copilul simte nevoia să se vadă iubit și drăgălit!

Copilul poate să doarmă cu mama, sau trebuie să doarmă neapărat în pătucul și odaia lui?

Noi i-am făcut camera ei, dar încă doarme cu noi. Mai doarme și cu buni. Simt să fiu mai egoistă și să o mai simt lângă mine pentru că timpul trece repede și o să devină independentă cât ai clipi și apoi va deveni o adolescentă care va vrea intimitate și îmi va “trânti” ușa în nas să nu o mai sufoc atâta cu pupături și luat în brațe. Săptămânal ne mințim și eu și Cătălin că “de azi” o învățăm să doarmă în pătuț. Dar mereu facem ceva și găsim un motiv să mai dormim o noapte cu ea. 🙂

Cum au fost primele zile cu Nora Luna? Ce frici, sau poate chiar greutăți, ai avut la început?Mă refer la alăptare, somn, adaptare…

După ce am ajuns acasă de la spital, practic am plutit cam o săptămână. Probabil am avut
aceleași frici ca orice femeie care trăiește pentru prima dată rolul de mamă. Totuși, nu a fost nimic greu pentru mine datorită mamei mele care a venit să aibă grijă de noi toți, dar și datorită lui Cătălin, care a jucat si rolul de mamă în prima lună. Născând prin cezariană, mi-a fost mai greu să le fac pe toate “ca la carte”, așa că al meu bărbat o spăla pe Nora Luna, iar după, continuam împreună toate cele frumoase. Fiecare moment al zilei a fost magic pentru noi. De la băiță, până la schimbatul scutecelor, de la plânsul care nu știam ce înseamnă, până la somnul ei scurt de trei ore în care o priveam și nu ne mai săturam. Nora Luna a fost un bebe cuminte foc. Doar când îi era foame, ardea planeta! :)) Azi are 2 ani și este o Luniță plină de energie. Este veselă și bună cu noi!

Îți mai pui întrebarea: “oare sunt o mamă bună pentru Nora Luna mea?”

Săptămânal! Hahaha! Înainte adormeam zilnic cu întrebarea asta… Știi, eu am făcut mulți ani terapie pentru frica legată de întrebarea asta. Simțeam că nu o să fiu niciodată suficient de mare ca să duc un asemenea rol, eu considerându-mă copilul veșnic. Probabil, cum mintea noastră împinge înainte gândurile negative și nu pe cele pozitive, mi-am zis că nu. Astăzi, însă, știu că sunt o mamă bună care învață zi după zi cum să fie cea mai bună versiune de mamă pentru copilul ei. Cred că în momentele de panică mereu îmi voi pune întrebarea asta. Dar mai cred că toate mamele au gândurile pe care le am eu.

Vezi continuarea AICI!