Lili Lozan – ”Eu nu pretind la titlul de cea mai bună mamă. Vreau doar să cresc un copil fericit.”

Lili Lozan – jurnalistă. Lili este realizatoare și prezentatoare a emisiunii Prima Oră de la Prime TV. În iunie, anul trecut, a devenit pentru prima dată mămică a unui băiețel – Adrian Jr. Lili savurează din plin perioada maternității, deși nu a renunțat la muncă. Se pare că jurnalista știe să le îmbine cu succes pe toate și, chiar dacă munca este una solicitantă, Lili este foarte implicată și în educația băiatului său. Mai mult, prezentatoare își mai dorește copii.

Lili, tu ești un om și un profesionist corect, echilibrat și foarte organizat. Așa ești și ca mamă?

Maternitatea m-a schimbat, în sensul că realizez că nu pot controla totul și învăț multe lucruri din mers. Eu nu merg după anumite standarde, modele de educație, sau experiențele altor mame. Noi suntem diferite, copiii sunt diferiți. Așa că, încerc în primul rând să-mi ascult intuiția și să-mi ascult bine copilul. Conexiunea dintre mamă și copil e incredibilă și inexplicabilă câteodată. Nu pot să zic ce fel de mamă sunt. Vreau să cred că sunt echilibrată, ori nu sunt adepta exceselor de nici un fel.

Ai scris o dată: ”Atât de mici, dar ne învață atât de multe.” Ce anume ai învățat și înveți tu de la copilul tău?

Am înțeles cum pot fi EU și mi-am resetat prioritățile. Nu am forțat nota într-un fel ori altul. Am înțeles ca sunt mai răbdătoare decât am crezut și învăț în fiecare zi. Sincer, admir mamele care le știu pe toate, mega instruite și care țin totul sub control. Dar eu sunt din categoria mamelor care mai și învață din greșeli. Recunosc, ne le reușesc pe toate, câteodată simt că sunt neputincioasă și am tot felul de frici, dar mă uit la puiul meu și înțeleg că asta e viața și datorită lui trăiesc! În fiecare zi împreuna ne redescoperim!

Tu chiar crezi că există mame care le știu pe toate și au totul sub control?

Sincer, nu cred că există. Și asta cu riscul să îmi sară în cap mamele “perfecte”. Dar, până la urmă, cine sunt eu să dau note și să fac diferențe?… Știu una clar, odată ce îți pui întrebarea: “sunt eu o mamă bună?” deja e bine și deja ești cea mai bună pentru copilul tău. Pentru că nu ești nepăsătoare și ai emoții pentru puiul tău. Am citit undeva că, dacă îți pui întrebarea dacă ești mamă bună ori nu, deja ești mamă bună.

Ce înseamnă pentru tine ”a fi o mamă bună”?

Mi-am pus des această întrebare. Apoi am înțeles că fiecare mamă e bună pentru copilul ei și în ochii lor suntem minunate. Eu nu pretind că le știu pe toate, nici măcar nu pretind la titlul de cea mai bună mamă. Vreau doar să cresc un copil fericit. Nu mă compar cu alte mame. Nu am nici timp pentru asta, dar nici dorință. De când sunt mamă, am învățat una – să nu dau note, să nu dau sfaturi și să nu dau experiența mea drept exemplu. Răspund doar când sunt întrebată. Timpul le pune pe toate la locul lor și uneori nu trebuie decât să ne dăm răgaz. Copilul simte starea mamei, îi simte frustrările, le preia. Și nu e cazul ca peste ani să ducă povara gândurilor noastre.

”Maternitatea nu e deloc ușoară” – ai spus-o chiar tu. Care a fost cea mai grea perioadă de până acum și cum ai depășit-o?

Fiecare perioadă e cu încercări. La început, ai o stare de disconfort, ești neputincioasă și nu știi dacă faci bine ceea ce faci, dacă te descurci, dacă ești mamă bună. Apoi, te uiți în oglindă și nu îți recunoști corpul. Hormonii își fac jocul și ești copleșită de emoții. Dar nu aș vrea să fiu categorică și acum mă uit în urmă și realizez că nu am avut depresie post natală și cumva am intrat repede în ritm. Deși, am trăit primele săptămâni la maximă intensitate. Provocările vin la pachet cu multă dragoste, așa că nimic nu îmi pare greu. În fiecare seară mă rog să fim cu toții sănătoși. Restul e rutină și firesc.

Cum arată rutina voastră?

De regulă, trezirea e la 8 cu toată rutina matinală, mic dejun, etc. Apoi, Adrian merge afară la joacă cu doamna care stă cu el în timp ce eu mă duc repejor la job. Urmează somnul lui de la prânz. Între timp, eu revin de la muncă, gătesc (gătesc doar eu, atât pentru noi, cât și pentru copil). Când Adrian se trezește, mănâncă și merge cu mami la terenul de joacă. Ne jucăm, mergem în oraș, mergem la bunei și tot așa. Atât eu, cât și soțul, ne străduim să îi acordăm timp egal și încercăm să-l implicăm în diferite activități. Deja e băiat mare și înțelegem ce îi place. Totul se întâmplă sub formă de joacă, fără a forța nota, fără a-l impune.

Cum crezi, care sunt cele mai importante abilități pe care ar trebui să le însușească un copil în lumea de azi?

Lumea asta e mare, frumoasă, dar dură. Eu vreau ca Adrian să înțeleagă clar că viața nu e ușoară și nu vine totul pe tavă. Mi-aș dori să se descurce în orice circumstanțe, să poată face diferența, să crească om bun. Totodată, vreau noi ca părinți să nu forțăm nota. Să nu îi impunem un model. El singur trebuie să se descopere, să își descopere abilitățile, să înțeleagă ce vrea. Iar noi o să-l susținem.

Ce te face pe tine să te simți în armonie cu tine însăți?

Sincer, jobul. Eu sunt fericită că am ieșit la muncă. S-a întâmplat exact când Adrian a făcut 4 luni. Inițial, am ieșit pentru 3 ore. Și acele 3 ore mi-au redat încrederea în mine ca și profesionist, ca și femeie. De fapt, eu sunt din categoria femeilor care au nevoie de job pentru a fi liniștite, luminoase la chip. La început simțeam că i-am furat cele 3 ore copilului. Dar apoi am înțeles că așa e mai bine pentru mine și doar așa pot funcționa 100%.

Ce calități crezi că te fac imperfectă?

Impulsivitatea îmi dă bătăi de cap și, uneori, nu aud, ci vreau doar să mă fac auzită. Dar muncesc la acest capitol.

Îți alinți copilul?

Da! Îl alint, îl pup, mă uit la el minute în șir când doarme. Îl laud și aplaud. Cineva o să zică că va crește răsfățat. Dar eu zic că copilul are nevoie de dragoste, apreciere și are nevoie să știe și să înțeleagă clar că acasă e iubire, acasă e dialog, echilibru și acasă se discută tot.

Îi permiți să încerce, să experimenteze? De exemplu, ai vreun perete desenat prin casă, sau încă nu?

E devreme cu experimentele. Acum suntem la faza cărților colorate. Le adoră, le pupă, le rupe. Dar eu știu că fiecare etapă îl dezvoltă ca personalitate și i-aș permite totul în limita bunului simț. Pentru mine, însă, e important să înțeleagă clar, din fragedă copilărie, că există bine și rău, este da și nu. Nu vreau să-l protejez de tot și toate și sa ajungă la majorat să-mi zică: „mama, tata, eu nu știu mai nimic”.

Grădiniță sau bonă?

Acum avem bonă. Eu am ales să merg și la job, pentru echilibrul meu emoțional și al familiei mele, dar la sigur vreau să meargă și la grădiniță, să socializeze, să facă imunitate, să își facă prieteni, să împartă jucării și tot așa.

Ești pentru co-sleeping, sau copilul trebuie să doarmă în patul său?

Nu mi-am pus această întrebare. Adrian doarme cu mine din prima clipă. Îl alăptez și recunosc că așa e mai simplu și pentru mine. Odată ce s-a obișnuit așa, pătucul a fost strâns și depozitat. Poate după ce nu va fi alăptat o să doarmă singur, dar vedem cum evoluează lucrurile în timp.

Lili, îți mulțumesc!

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.