Veronica Ghimp despre cartea „Părinte în era digitală” de Judi Gold

S-a schimbat mult tehnologia de când erați voi copii. Ca să o spunem drept, tehnologia e în continuă schimbare, fiecare generație de mămici și tătici se confruntă cu un peisaj diferit de cel văzut de părinții lor.

Există în prezent o dezbatere în derulare cu tema: noi suntem cei care conducem tehnologia (instrumentalism) sau ne conduce ea pe noi (determinism)? Sigmund Freud a avansat ideea că experiențele din frageda copilărie determină cine vom fi ca adulți. Aceasta nu înseamnă că nu ne putem reinventa, ci doar că nu e chip să scăpăm de cele întâmplate în frageda copilărie. Același lucru este valabil și când acționăm ca părinți. Problema e că niciunul dintre noi nu a experimentat nemijlocit cum e să creștem cu tehnologia digitală interactivă.”(…) Nimeni nu poate spune cu certitudine când ar trebui să primească un copil primul telefon inteligent sau când să-și deschidă cont pe Instagram.

Puteți fugi, dar nu vă puteți ascunde de era digitală.

1. Conștientizați-vă stilul parental și cultura familială. Regulile cu care acționați ca părinți și tradițiile din casă alcătuiesc fundamentul pe care copiii își vor baza folosirea tehnologiei digitale. Trebuie să integrați această tehnologie în viața copiilor într-un mod omogen, care să fie în acord cu cultura, valorile și regulile familiei. De exemplu, veți fi sortiți eșecului dacă vă hotărâți că fiul dumneavoastră de 10 ani nu are voie să se joace la computer decât o oră pe zi, în condițiile în care soția joacă Angry Birds ore în șir. Nu faceți altceva decât să provocați conflicte dacă îi spuneți fiicei de 15 ani că se poate uita la televizor două ore pe zi când televizorul a funcționat încontinuu în casă încă de când a venit ea pe lume.

2. Înțelegeți lumea digitală. Este esențial să înțelegeți folosirea tehnologiei digitale prin prisma stadiilor de dezvoltare personală a copilului: ce se întâmplă la fiecare vârstă. Mai este important și să vă dați seama cu acuratețe cum este folosită tehnologia digitală de către copii și adolescenți.

3. Faceți un plan familial pentru tehnologie și stabiliți reguli pentru utilizarea media ca să vă asigurați că tehnologia are un impact pozitiv asupra dezvoltării copilului.

Nu ne putem feri copiii de riscuri (virtuale sau reale), nici nu putem crede în mod naiv că educația și acumularea de cunoștințe este singura cale. Nu regulile și restricțiile duc spre succes și fericire. Dificultățile sunt inevitabile și copiii trebuie să fie în stare să se descurce. Pietrele de temelie ale fericirii și succesului în viața adultă sunt, se pare, reziliența copilului și formarea caracterului. Pe aceste pietre de temelie se construiește buna cetățenie, digitală sau nu.

Scopul dumneavoastră e să vă pregătiți copiii să se îndrepte în lumea virtuală fără a fi însoțiți de bonă.

Călătoria începe acasă. Începe cu înțelegerea culturii din familia dumneavoastră și a habitatului digital al familiei.

Modalități de a sprijini reziliența online:

• Discutați cu copiii despre televiziunea ”bună” și ”rea”.

• Ajutați-i să distingă fantezia de realitate la televizor, pe internet, în rețelele sociale.

• Puneți sub semnul îndoielii stereotipurile pe care le văd în lumea virtuală și la televizor.

• Discutați despre violență – întrebați-i cum se simt personajele în cauză.

• Învățați-i să aibă măsură când postează imagini sau mesaje.

• Ajutați-i să devină consumatori media cu spirit critic.

• Ajutați-i să evalueze credibilitatea și autenticitatea site-urilor web.

• Ghidați-i pe rețelele de socializare.

• Comentați între patru ochi (nu online) deciziile proaste pe care ei sau alții le-au luat pe rețelele sociale.

• Transformați micile greșeli comise online în momente în care îi puteți învăța ceva, nu în pedepse.

• Încurajați-i să-și ceară scuze pentru greșelile comise online sau să le îndrepte.

• Mențineți deschisă comunicarea, astfel încât copiii să vă poată vorbi despre greșelile făcute online și despre preocupările lor.

Tehnologia digitală trebuie încadrată în cultura familiei în moduri distractive, sănătoase și din care să beneficiați.

Consumul de tehnologie digitală definitoriu pentru părinți și raportarea acestora la lumea digitală determină modul în care copiii o folosesc, la rândul lor, acasă.

De regulă, părinții sunt mult mau surprinși de propria lor utilizare a internetului și de tiparele lor comportamentale decât de cele ale copiilor. Copiii învață din exemple. Știm cu toții că, dacă mama și tata trimit mesaje și își verifică conturile de Facebook în timpul cinei, nu mai e deloc surprinzător că și copii vor face același lucru.

Ca toate celelalte provocări la adresa părinților, tehnologia nu apare dintr-o dată. Nu trebuie să vă preocupați în același timp de mersul la toaletă și educația sexuală. Același lucru este valabil și cu tehnologia. Copilul o să învețe să vă folosească telefonul inteligent înainte să începeți să vă faceți griji de poza lui sexy pusă la profilul de Facebook. Ca să vă ajutați copilul să-și gestioneze folosirea tehnologiei pe măsură ce crește, trebuie să priviți tehnologia digitală ca pe o serie de puncte de cotitură în dezvoltarea capacităților de utilizare. Trebuie să înțelegem fiecare stadiu de dezvoltare a copilului și să ne dăm seama când trebuie abordate anumite aspecte ale tehnologiei – pentru ce e pregătit copilul, ce poate fi riscant sau inadecvat vârstei și, poate cel mai important lucru dintre toate, cum contribuie media digitală la o dezvoltare sănătoasă.

Lumea tehnologiei digitale adaugă o întreagă sferă de stimuli de mediu care vor modela creierele copiilor noștri. De exemplu, jocurile video pot spori abilitățile vizual-spațiale. Când copiii se expun la stimulii multipli și frecvenți din jocurile video, circuitele neuronale se adaptează și abilitățile vizual-spațiale se îmbunătățesc. Adulții se plâng de tranziția de la cărțile clasice la cele electronice și opun rezistență. Copiii mici, care sunt nativi digitali, fac ușor și de timpuriu tranziția de la hârtie la ecran și rareori fac vreo distincție între cele două. În niciun caz nu putem evita faptul că tehnologia digitală ne modifică creierele și ne modelează dezvoltarea cognitivă.

Prezența televizorului în dormitor înrăutățește lucrurile.

Privitul la televizor consumă cu 1-2 ore mai mult pe zi dacă televizorul este instalat în dormitor. Riscul de a deveni supraponderal crește cu 31% și se dublează și posibilitatea ca persoanele respective să înceapă să fumeze.

Există trei moduri de a înțelege cum afectează tehnologia somnul copiilor:

1. Tehnologia ia locul timpului de somn (ipoteza transferului)

2. Tehnologia provoacă stimulare emoțională, cognitivă sau fizică, iar aceasta perturbă somnul (ipoteza conținutului)

3. Expunerea la lumină puternică perturbă ritmul circadian

E posibil ca până la urmă să pierdeți bătălia cu McDonald’s și Cocoa Puffs, dar vă puteți ajuta copiii să devină consumatori mai informați.

Atunci când este vorba despre dezvoltarea creierului, totul devine o chestiune de tipul ”dacă nu-l folosești, se uzează”. Creierele copiilor și ale adolescenților sunt ”plastice” și se modifică drept răspuns la tehnologia digitală și la alte experiențe de viață.

Autorii cărții Toddlers on Technology aduc argumente convingătoare pentru modul în care tehnologia recentă poate cultiva abilitățile cognitive ale copiilor mici și, în cele din urmă, chiar performanțele școlare.

Conținutul și organizarea contează în era digitală. Jocurile excesiv de violente desensibilizează jucătorul la violență sau provoacă un comportament agresiv. Site-urile și jocurile pentru adulți expun copiii și adolescenții la conținuturi inadecvate. Jocurile neadecvate vârstei pot fi frustrante și demoralizante pentru copiii mai mici. Practicatul jocurilor video în mod excesiv și statul pe internet pot înlocui somnul și interacțiunile reale. Cu toate acestea, internetul și jocurile online sau offline oferă un spațiu de joacă și de fantezie ideal pentru dezvoltarea identității la preadolescenți și adolescenți.

În mod ideal, imaginea de sine solidă se dezvoltă în copilăria timpurie, iar în perioada preadolescenței evoluează către o identitate mult mai sofisticată. Aspectul ”imaginii de sine” pe care este necesar să îl înțelegeți când evaluați termenul general de ”stimă de sine” este conștiința de sine – partea din dumneavoastră care vă reflectă și vă evaluează. Studiile de cercetare ”timpurii” (de la sfârșitul anilor ‘90 și începutul anilor 2000) convergeau către ideea că internetul și rețelele sociale produc depresie și însingurare. Cercetările mai recente se concentrează pe modul în care Facebook și alte rețele sociale pot crea conexiuni sociale, incluzând și felul în care aceste rețele pot cultiva, de fapt, imaginea de sine, permițându-i utilizatorului să aibă control asupra identității prezentate și rafinate online.

Rețelele sociale permit prezentarea de sine selectivă. Utilizatorul controlează cum îi este portretizată online identitatea, alegând ce poze să posteze, ce oameni să includă în categoria de prieteni, ce muzică sau site-uri să primească „like” de la ei sau ce să posteze pe Twitter și Pinterest. Toți avem un sine actual și unul ideal, iar rețelele sociale pot încuraja ”sinele ideal”, ceea ce poate conduce, în cele din urmă, la o stimă de sine și la o imagine de sine pozitive.

Cred că stilul de parentaj digital axat pe dezvoltare este esențial pentru a vă ajuta copiii să profite de potențialul tehnologiei în loc de a cădea pradă capcanelor acesteia. Internetul și rețelele sociale sunt instrumente emergente și complicate care trebuie învățate, supravegheate și introduse ușor, în timp, deoarece necesită un grad de maturizare.

În ziua de azi, părinții trebuie să vorbească bine limbajul digital pentru a traduce și a interpreta viețile digitale ale copiilor lor. Nu vă temeți – nu e necesar să vă înscrieți la un curs prin imersiune. Aveți un profesor chiar lângă voi – copilul dumneavoastră. Dacă are mai puțin de 10 ani, puteți învăța împreună, dar să nu fiți surprinși dacă vă depășește înainte să ajungă în clasa a II-a.

Terminologia din domeniul dispozitivelor mobile:

Chat: orice tip de comunicare pe internet. În mod tradițional, termenul se referă la comunicarea unui individ cu altul prin intermediul unei aplicații de mesagerie, ca, de exemplu, mesageria instantanee.

Emoticon: reprezentări de expresii faciale, ca de exemplu :-), pentru a exprima un zâmbet, realizate cu ajutorul tastaturii. Emoticoanele sunt utilizate pentru a transmite sentimentele celui care scrie mesajul sau pentru a semnaliza un anume ton.

Emoji: ideograme sau smiley folosite în mesajele electronice japoneze care s-au răspândit în afara Japoniei. Reprezentările au fost standartizate și sunt parte componentă din noile generații de telefoane inteligente sau din servicii de poștă virtuală ca Gmail.

Captură de ecran: imagine creată de utilizator (cel mai adesea pe computer sau telefon) pentru a reprezenta obiecte vizibile afișate pe monitor, TV sau alte dispozitive video.

Selfie: fotografie autoportret, făcută, de obicei, cu un telefon inteligent sau o cameră web și încărcată pe un site de rețea socială.

Sexting: trimiterea de fotografii sau mesaje cu conținut sexual explicit prin intermediul telefonului mobil. Aproximativ 80% dintre tinerii de 21 de ani au primit un asemenea mesaj.

Snapchat: aplicație de mesagerie foto cu ajutorul căreia utilizatorii pot trimite poze, clipuri video, texte și desene unei liste de destinatari prestabilite. Fotografiile și clipurile video se numesc ”instantanee”. Utilizatorii setează limita maximă de timp, de la 1 la 10 secunde, în care destinatarii pot vedea instantaneele, după care se presupune că imaginea dispare de pe dispozitivul destinatarului. Avertisment: destinatarul poate face o captură de ecran și astfel să o păstreze. Snapchat și alte aplicații similare au devenit focare de sexting și hărțuire online (cyberbullying).

DINCOLO DE FACEBOOK

Alte site-uri de socializare importante despre care ar trebui să știți:

Ask.fm: acest site de socializare le permite utilizatorilor să pună întrebări și să dea răspunsuri, fie anonim, fie nu. Site-ul a devenit un bine-cunoscut teritoriu care încurajează intimidarea și hărțuirea în spațiul virtual.

Google+: rețeaua socială a lui Google a fost menită a îmbunătăți conceptul de prieten de pe Facebook, făcând apel la ”cercuri” care să-i ajute pe utilizatori să aibă control asupra persoanelor cu care vor să împartă conținut. E mai popular în rândul adulților decât al copiilor.

Instagram: cel mai popular site de socializare în rândul adolescenților. Utilizatorii pot face poze pe care le editează și le împart. Instagram este feținut în prezent de Facebook.

Kik Messenger: această alternativă la mesaje este disponibilă ca aplicație. Utilizatorii consideră deseori că e mai rapidă și mai distractivă decât mesageria de tip SMS.

OoVoo: cu această aplicație gratuită de video, mesagerie vocală și mesaje scrise, utilizatorii pot sta pe chat în grupuri de până la 12 oameni.

Pheed: este un site de socializare care devinde din ce în ce mai popular printre adolescenți. Utilizatorii își personalizează ”canalul” și fac schimburi de mesaje, fotografii, clipuri video și notițe audio; au și posibilitatea de a posta pe Facebook și Twitter. Majoritatea utilizatorilor folosesc Pheed ca site de socilaizare online, însă se pot cere și taxe pentru vizionarea canalelor. În teorie, le poți cere utilizatorilor bani pentru a le permite să îți vadă postările.

Tumblr: o combinație între blog și Twitter, în care utilizatorii își creează propriul lor ”tumbleblog” (registru) de mesaje, fotografii, clipuri video care se pot împărți cu alții sau pot fi urmărite.

Twitter: pe acest site de socializare și microblogging se pot posta mesaje de până la 140 de caractere (tweets).

Vine: Twitter deține această aplicație de socializare prin care se pot posta, viziona, împărți cu alții clipuri video de 6 secunde sau de 140 secunde.

Wanelo: ”Want, Need, Love” combină cumpărăturile, blogurile de modă și socializarea online. Vă puteți prezenta propriul stil cu funcția ”My Feed”.

Ca părinte, trebuie neapărat să cunoașteți dezbaterile care împodobesc peisajul digital al secolului XXI. Deja ați aflat despre o sumedenie de întrebări, dar răspunsurile vor fi mereu în schimbare, pentru că dispozitivele, mijloacele de comunicare și aplicațiile se schimbă întruna.

Lista aplicațiilor, a site-urilor de socializare online și a jocurilor care se pot descărca este nesfârșită. Deseori, părinții se simt mult mai copleșiți decât copiii. Este foarte important pentru părinți să se uite la recenzii, să viziteze site-uri precum www.commonsensemedia.org și să citească evaluările de acolo. Familiile trebuie să discute des despre dispozitive, site-uri, aplicații și jocuri. Copiii și părinții trebuie să fie consumatori cu spirit critic și să-și pună întrebările corecte înainte de a cheltui bani și timp cu site-uri de socializare toxice sau cu jocuri prost concepute.

Dispozitivele și site-urile trebuie privite ca instrumente, nu ca sursă de distracție.

Nu e nicio problemă să fii ”popular” pe facebook atâta vreme cât îți dorești prieteni adevărați și nu faimă pe Facebook.

Dezbaterile despre o eventuală renunțare la rețelele sociale sunt perimate și fără rost. Aceste rețele rămân în peisajul cotidian, problema este cum să-i ajutăm pe copii să aibă o viață socială bună și prietenii firești în condițiile prezenței rețelelor sociale. Pentru părinți, este important de știut ce efecte au asupra adolescenților reacțiile din rețelele sociale – nu pentru a decide dacă să interzică aceste site-uri acasă, ci pentru a le prezenta adolescenților niște perspective pe care poate aceștia din urmă nu le au.

Aspectul pozitiv este că internetul și site-urile de socializare le permit adolescenților să exploreze diverse identități și forme de exprimare de sine. Din nou, problema nu este dacă au voie, ci cum. Pot adolescenții să învețe cum să-și exprime adevăratul eu în spațiul virtual într-un mod pe care să-l păstreze mulți ani de acum încolo? Își dau seama că majoritatea oamenilor își prezintă online personalitatea cizelată, ca și cum ar scrie un CV menit să-i ajute să obțină serviciul pe care îl visează și se pot abține să nu se vadă pe ei înșiși într-o lumină negativă în comparație cu acești oameni sau să nu se lase copleșiți de invidie? Descoperirile recente sugerează că cei care au deprinderi sociale dezvoltate și o imagine de sine pozitivă folosesc rețelele sociale pentru a-și consolida relațiile și stima de sine.

Rețelele de socializare sunt locuri excelente pentru a vă crea albume de amintiri, a vă exprima opiniile și a spune ce vă place. Aveți și o șansă de a ține legătura cu prietenii, însă nu trebuie să le luați complet în serios.

Identificarea momentului potrivit și a locului unde se pot dezvălui online informații personale sau sensibile este o deprindere pe care adolescenții trebuie să o învețe.

Nu este de ajuns ca adolescenții să-și închidă telefonul sau tableta – aceste dispozitive nici nu trebuie luate în pat.

Dormitul cu telefonul a devenit o epidemie națională. Copiilor le e teamă să nu ”piardă” ceva în timpul somnului.

Mi se pare amuzant când părinții îmi spun  că copiii trebuie să doarmă cu telefoanele, pentru că le folosesc pe post de ceas deșteptător. Ultima dată când am văzut și eu cum stă treaba, am observat că se poate cumpăra un ceas deșteptător tradițional cu mai puțin de 10 dolari. Nu vă amăgiți; nu e vorba despre deșteptătoare aici. La mijloc se află atașamentul față de telefon. Telefoanele s-au transformat în păturici pentru copiii mai mari și adulți. Pretindem că suntem în stare să dormim fără ele și apoi inventăm o mulțime de scuze pentru a face contrariul.

E necasar ca părinții să creeze un mediu îndeajuns de deschis, încât copiii să apeleze la ei atunci când nu se simt bine pe internet.

Angajarea pe internet împreună cu copiii îi învață despre tehnologie și sprijină interacțiunea umană semnificativă. Cu adolescenții, mesajele text vă țin implicați și la curent. Cu tinerii, mesajele pot reprezenta un mijloc minunat de a fi în contact. Vă creează sentimentul imediat că sunteți implicați în viețile lor. Nu trebuie să așteptați telefonul de duminică; puteți afla în timp real diverse detalii. Cu toate acestea, e neccesar să existe un spațiu și un timp când vă conectați și vă deconectați. Mesele în familie, în cursul cărora nu se folosesc mijloace tehnologice reprezintă un bun început pe drumul menținerii familiei laolaltă. Părinții trebuie să vrea să se deconecteze dacă doresc ca și copiii să facă la fel. Lăsând deoparte faptul că tinerii sunt fluenți în lumea digitală, părinții dețin rolurile digitale care modelează. Dacă mama și tata își închid telefoanele și găsesc timp pentru familie, copiii le vor urma exemplul.

Dacă credeți tot ce citiți, atunci tehnologia

sigur afectează creierul copiilor. Tehnologia, e drept, ne modifică creierul. Ne modifică și modul în care facem cercetare, scriem și comunicăm. Experiența de viață modelează și desțelenește căile neuronale. În concluzie, creierele oamenilor din fiecare generație arată diferit de cele ale părinților lor. Creierele copiilor noștri devin poate mai capabile să ”scaneze”, să răsfoiască și să treacă de la un aspect la altul. Cercetătorii au descoperit că jocurile video îmbunătățesc gândirea vizual-spațială și încurajează rezolvarea independentă a problemelor. În mod inevitabil, copiii comunică și scriu diferit. Ei au acces ușor la informație. Ce trebuie să învețe la școală e cum să evalueze credibilitatea și autenticitatea site-urilor de web și cum să nu plagieze munca altora.

În general, tehnologia sprijină dezvoltarea cognitivă atunci când este introdusă la vârstele adecvate și în doze rezonabile.

Partea cea mai proastă a tehnologiei digitale e că poate duce la un comportament sedentar.

Specialiștii în neuroștiință ne spun că abilitatea de a face mai multe lucruri concomitent nu există. Creierul trebuie să facă o tranziție de la o temă la alta. În consecință, nu se poate ocupa de două lucruri o dată. Nu îi încurajez pe copii să își dezvolte această abilitate. Vreau să priceapă că e doar un mit. Duce la eficiență scăzută și la un grad de distragere mai mare. Tehnologia digitală conduce la o mulțime de distrageri care trebuie să fie acum controlate. Să se împartă între temele de acasă și tehnologia reprezintă cea mai mare provocare pentru copii și adolescenți. Trebuie să demolăm mitul multitasking-ului pentru a ne învăța copiii și pe noi înșine să închidem sau să evităm distragerile electronice legate de internet în timpul rezolvării temelor pentru acasă. Sunt de părere că telefonul trebuie lăsat în altă cameră.

Autocontrolul trebuie să fie instrumentul pe care să îl folosească toți elevii.

Amprenta digitală virtuală este urma pe care o lăsați pe internet. Amprenta pasivă e reprezentată de informația despre dumneavoastră pe care o adună alții. Semnele pe care le lăsați în mod deliberat în spațiul virtual constituie amprenta activă. Aceasta începe de la nașterea dumneavoastră, deci proaspeții părinți trebuie să fie precauți când postează poze de bebeluși frumușei, care îi pot urmări pe copii mai târziu până în sălile de ședințe. Colegiile și universitățile îi caută de obicei pe potențialii studenți pe Google. E deja bine știut că potențialii angajatori verifică paginile de Facebook ale candidaților și amprenta lor virtuală generală. De bine, de rău, tinerii trebuie să își poată administra această amprentă.

Copiii nu pot învăța pe cont propriu cum să folosească tehnologia digitală în mod responsabil, după cum nu învață nici să conducă mașina de unii singuri.

Problema cu copiii mici care încep să utilizeze dispozitive mobile este că acestea chiar sunt mobile.

Copiii nu au nevoie de ”supermame”, ci de mame ”suficient de bune”.

Nu vă bateți capul cu cât de mult trebuie să expuneți copilul la tehnologie – amintiți-vă că, dacă sunteți niște mame suficient de bune, dumneavoastră și copilul vă veți descurca la capitolul acesta la fel de bine ca și altele.

Jurământul lui Hippocrate le cere pur și simplu medicilor ”să nu facă rău”. Același lucru e necesar și din partea părinților. Nu veți putea controla soarta copiilor, însă puteți ”să nu faceți rău”.

E loc în viața dumneavoastră atât pentru bebeluș, cât și pentru a vorbi la telefon, dar poate nu chiar în același timp.

Părinții se preocupă uneori de cum să sporească dezvoltarea copilului prin activități educative, care încurajează dezvoltarea. Și foarte mulți experți în pediatrie, precum și diverse site-uri web alimentează această idee, vorbind despre moduri creative în care să vă petreceți timp cu bebelușul. Cu toate acestea, cred că indienii americani aveau dreptate. Puneau copilul în spatele mamei și plecau la muncă. Cântau și le vorbeau bebelușilor cât era ziua de lungă.

Bebelușii învață din atingerile mamei, din vocea ei, din contactul vizual, nu din materiale video bidimensionale.

Am descoperit că la al doilea, al treilea și al patrulea copil, părinții sunt de cele mai multe ori mult mai flexibili și mai binevoitori, pentru că nu există altă cale.

Dezvoltați-vă voința de a renunța din când în când la dispozitivele electronice.

Cel mai bun moment să vă exersați rezistența la tentația tehnologiei este atunci când aveți chef cel mai mult de telefon sau Facebook. Iată câteva momente oportune:

• Încercați să nu priviți telefonul de îndată ce vă dați jos din pat: fără deșteptător, fără buletin meteo, fără noutăți pe Facebook.

• Tocmai ați trimis online invitații la petrecerea dumneavoastră aniversară. Nu verificați sau nu trageți cu ochiul ca să vedeți cine a răspuns.

• Sunteți la cină cu alți 3 adulți. Unul dintre ei își scoate telefonul, pentru a verifica ceva. Conform etichetei digitale, acum aveți și dumneavoastră voie să vă uitați în telefon. Ceilalți doi adulți își verifică și ei telefoanele, deși nu a sunat nimeni. Puteți rezista?

Cheia este calitatea momentelor petrecute împreună, nu neapărat numărul lor.

✓ Interacțiunea verbală din viața reală e de o mie de ori mai bună decât timpul petrecut în fața ecranelor.

✓ Scopul emoțional și cognitiv ale primilor doi ani de viață este dezvoltarea unui atașament sănătos fașă de persoanele care au copilul în grijă.

✓ Materialele video educative nu stimulează cu nimic dezvoltarea cognitivă și socială a copiilor mai mici de doi ani.

✓ Faptul că le citiți copiilor face minuni, indiferent că lecturați de pe tabletă sau dintr-o carte obișnuită.

✓ Emisiunile tv trebuie folosite pentru a ține copiii mici ocupați când părinții vor o pauză, nu ca substitut pentru interacțiunile din viața reală.

✓ Restricționați timpul alocat de dumneavoastră mijloacelor electronice de comunicare atunci când aveți grijă de copii.

✓ Părinții trebuie să-și facă un obicei din a-și rezerva câte 20-30 de minute pe zi în care să se deconecteze complet de la tehnologie.

✓ Părinții trebuie să fie conștienți de propriul lor ”regim” de consumatori de tehnologie și de faptul că ei sunt cei care modelează comportamentele celor mici.

Instrucțiuni legate de Instagram – pentru copiii mai mici de 10 ani

✓ Părinții trebuie să deschidă contul; nu le permiteți copiilor să o facă.

✓ Aranjați setările de confidențialitate.

✓ Puneți copiii să vă ceară permisiunea de a posta fotografii.

✓ Încurajați-i pe copii să posteze ceva despre interesele lor, nu doar să trimită selfie-uri.

✓ Nu permiteți ca informația pesonală să fie accesibilă.

✓ Urmăriți copilul pe Instagram.

✓ Discutați cu copiii despre postările inadecvate.

✓ Discutați cu copiii despre drepturile de autor și recunoașterea meritelor autorului.

Modul în care copilul utilizează tehnologia digitală poate fi o fereastră către sănătatea lui mentală și starea generală de bine.

De ce au nevoie copiii de la dumneavoastră?

• Sprijin cu gestionarea timpului pe internet sau în afara lui.

• Protejarea timpului de studiu.

• Protejarea timpului de somn.

• Sfaturi despre cum să ia decizii bune online.

• Ajutor cu situații complicate și stânjenitoare online.

• Înțelegerea valorilor familiei legate de prietenie, tehnologie și sex.

• Reguli clare și limitări pe internet și în afara lui.

• Părinți care oferă modele bune de comportament digital.

• Ajutor cu găsirea altor modele sănătoase pe internet și în afara lui.

Nu mă îngrijorează adolescenții care își fac selfie-uri. Mă preocupă mai degrabă cei care refuză să le facă. E ca și când un adolescent ar refuza să se uite în oglindă.

Recomandări în legătură cu selfie-urile

✓ Amintiți-vă că este adecvat din punct de vedere dezvoltațional, dar e și la modă să faci selfie-uri.

✓ Sfătuiți-vă adolescenții să nu facă selfie-uri în exces, ci cu moderație.

✓ Amintiți-le adolescenților să se bucure de moment, nu de selfie – întrebați ce se petrecea când s-a făcut poza sau de ce adolescentul avea o anumită expresie.

✓ Vorbiți-le copiilor despre selfie-uri ca despre o chestiune de rutină.

✓ Pentru a afla câte ceva despre felul în care adolescentul își vede corpul, întrebați-i cum selectează selfie-urile făcute.

✓ Ajutați adolescenții să afle ce face ca selfie-urile lor să fie atât de speciale.

✓ Dacă adolescenții nu vor să-și posteze selfie-urile, întrebați-i de ce ezită.

✓ Vorbiți-le adolescenților despre propriile dumneavoastră lupte cu imaginea corporală.

✓ Transmiteți-le copiilor comportamente pozitive legate de imaginea corporală.

No Comments Yet

Leave a Reply

Your email address will not be published.