Natalia, pentru început vreau să te felicit cu faptul că familia ta s-a mărit, au mai apărut 2 membri…
Da, doi cățeluși, doi frățiori. I-am luat împreună pentru că nu am putut să-i despărțim și a fost o decizie foarte bună. Așa nu se simte singur niciunul dintre ei și sunt fericiți. Și pentru noi s-a schimbat viața. E și cu responsabilități, dar e și cu mare bucurie.
A cui a fost ideea sau cine și-a dorit mai mult să-i luați?
Victor și-a dorit foarte mult și de câțiva ani tot ne spunea că vrea, dar am zis să mai crească și el, să capete responsabilitate, să înțeleagă că atunci când ai un cățeluș sau orice alt animal, nu înseamnă doar joacă. Înseamnă să ai grijă de el, să îi dai de mâncare, să mai și strângi după el. Iar Victor e chiar responsabil și e ceva să-l vezi cum se joacă cu ei. E frumos…
Cum arată timpul vostru liber perfect petrecut în trei?
Timpul nostru liber perfect este atunci când soțul meu își aprinde un trabuc, când Victor aleargă prin curte cu cățeii, sau când ne întindem toți afară sub umbrelă și ne “cucicuim”, cum spun eu, toți trei pe șezlong-uri. Putem să stăm pur și simplu, să povestim, ascultăm muzică, ne jucăm.
Dar atunci când ești plecată pentru mai multe zile, ca și acum de exemplu, cum reacționează Victor?
El este foarte independent. Este un băiețel foarte puternic ca personalitate, dar și foarte sensibil. Un capricorn din ăsta încăpățânat și puternic, dar cu sensibilitate profundă. Plus că a mai crescut. Într-un an de zile s-a schimbat extraordinar de mult, de la 7 la 8 ani (face în decembrie) – o schimbare fantastică. A căpătat o maturitate în el de zici că e înțeleptul ăla bătrân. Cred că are un suflet ce a avut experiență.
Adică tu crezi în faptul că sufletele noastre sunt călătoare?
Eu cred că noi avem un bagaj pe care îl ducem după noi. Faptul că vii cu un har pe pământ, sau vii cu niște drame pe care le trăiești. Bănuiesc că toate aceste lucruri vin de undeva. De ce unul are mai mult noroc, iar altul nu are. Deci, probabil că venim cu niște bagaje și cu niște lecții de învățat. Și când ni se dă câte o palmă în viața asta, trebuie să o primim ca atare, pentru că probabil o merităm. Adică, mi se pare că lucrurile astea nu se întâmplă pur și simplu. Cred în viețile trecute. Cred că fiecare din noi a trăit ceva deja. Sau poate nu. Poate sunt și oameni care au venit prea noi pe pământul ăsta. Eu, personal, simt că am trăit ceva pe undeva și nu numai o dată.
Și ești un suflet mai tânăr sau mă bătrân?
Cred că am suflet de bătrână. Eu cred că mi-am luat-o rău în trecut, pentru că în viața asta mă consider un om norocos. Probabil nu am avut parte de iubire în viața trecută și acum mi s-a dat din plin această iubire și o familie frumoasă pe care sper că am meritat-o.
Ai spus o dată, într-un interviu, că ești o visătoare…
Da, eu visez cu ochii deschiși.
Ai vreun vis nerealizat încă?
Am vise pur omenești. Vreau să fac ocolul pământului, un vis pentru care ai nevoie de timp și bani. Să realizez albumul și să compun în continuare. Vreau să pot să ajung la sufletul meu ca să pot să scot tot ce e mai bun în mine.
Tu ai început să compui relativ târziu, adică acum câțiva ani?
Eu am compus întotdeauna. Problema este că nu aveam încredere în ceea ce făceam. Dar acum, ultimii ani, în special după ce a decedat mama, muzica a curs pur și simplu. M-am așezat la pian și a început să iasă piesă după piesă, cu lacrimi, ca o terapie. Și am compus foarte mult. Pot să spun că am exploatat acel moment de tristețe și de durere și am scris muzică.
Citește continuarea aici: https://nicadeineco.com/2019/10/02/natalia-barbu-simt-ca-am-trait-ceva-pe-undeva-si-nu-numai-o-data/
