Sindromul Peter Pan este o afecțiune făcută cunoscută de către psihologul Dan Kiley în 1983 și se referă la adulții care se comportă ca un copil sau adolescent și sunt incapabili să-și asume responsabilitatea acțiunilor lor și de a se comporta conform vârstei sale biologice, deși au un nivel de inteligență peste medie. Este întâlnită în special la bărbați.
De ce „Sindromul Peter Pan”?
Numele vine de la îndrăgitul personaj omonim, Peter Pan, care refuză să crească și preferă să se închidă în lumea copilăriei.
Deoarece acest sindrom este greu de depistat, este greu de spus cine este afectat. Doar pentru că cineva are tendințe asemănătoare copilului, cum ar fi curiozitatea, simțul umorului sau iubirea pentru anumite lucruri asociate unui copil, nu înseamnă ca are sindromul Peter Pan.
Cum se manifestă acest sindrom?
Conform specialiștilor, persoana care are o astfel de afecțiune este sigură pe ea, chiar arogantă, atitudine prin care ascunde nesiguranța și incapacitatea de a adopta decizii. Pe lângă imaturitate emoțională, se caracterizează prin teama de a greși și de a nu fi acceptat și iubit de cei apropiați. Are tendința de a recurge la minciuni, la exagerări atunci când vorbește de proiecte ambițioase sau de aventuri sentimentale extravagante. Este preocupat de propria persoană și de propriile probleme, susținând că toți ceilalți sunt responsabili de lucrurile negative din viața sa. Nu acceptă compromisul, considerând un obstacol în calea libertății sale.
În cadrul relației de cuplu, atunci când apar probleme, caută să nu se implice, să nu aibă planuri pe termen lung. Instabilitatea afectivă se transpune în tendința spre infidelitate.
Una din principalele cauze o constituie lipsa de afecțiune din copilărie. La maturitate, o astfel de persoană dorește să se simtă protejată, fiindu-i teamă de necunoscut. De exemplu, bărbații cu acest sindrom preferă să locuiască cu părinții și își întemeiază o familie la vârste avansate.
Bine de știut!
Sindromul Peter Pan nu este considerat o tulburare sau boală mintală. Psihologii folosesc acest concept pentru a se referi la adulții care manifestă teamă și anxietate pentru responsabilitățile de adult. Adolescenții nu intră în acest sindrom.
Sursa foto – Unsplash