Unii copii învață repede și ușor să vorbească. Alții, însă, ar putea dezvolta probleme de comunicare și au nevoie de mai multă susținere și răbdare din partea părinților. În ce cazuri ar trebui să ne îngrijorăm și cum ajutăm copii să vorbească corect și frumos aflați din interviul cu Vera Nastasiu, fondatoarea Dicție.md.
- Care sunt cele mai frecvente probleme de comunicare la copii?
Cele mai frecvente sunt atunci când copilul nu poate pronunţa sunetul R (disartria) sau sunetul S (sigmatismul) sau CE-CI,GE-GI, sau Ș-J. Există și bâlbiala (tulburările de ritm şi de fluenţă a vorbirii) precum şi tulburările limbajului la scris-citit (dislexie).
2. La ce vârstă ar trebui sa ne punem întrebări referitor la problemele de comunicare? Adică până la câți ani putem crede că asta se va rezolva cu vârsta?
Am avut experiențe diverse. La începutul lansării proiectului Dicție.md, acum 7 ani, primul meu cursant a avut 2 ani și a fost fetița mea Gloria. Evident că lucrurile se întâmplau în joacă. Dar chiar și așa, insistența mea, a ajutat-o în jumătate de an să corecteze sunetul R. În general, 5 ani este vârsta maximă până la care trebuie începute exerciţiile de corecţie a vorbirii. Este un mit să credeți că anumite defecte de vorbire se vor rezolva cu vârsta. Cred că acesta este răspunsul pe care vor să-l audă mulți părinți, un răspuns comod, prin care ei aleg să se distanțeze de implicarea plenară în acest proces. Deci, părinții îl duc la grădiniță și cred că acest lucru este suficient și copilul va corecta acolo. Greșit. Defectele de vorbire se corectează în prezența unui logoped sau antrenor de dicție profesionist. Există copii care pot corecta anumite defecte într-un grup, dar pentru alții exercițiile trebuie făcute doar în cadrul unor lecții private.
3. Din moment ce stabilim că este vorba de o problemă, cu ajutorul cui o putem rezolva? E posibil să facem și anumite exerciții acasă?
Primii noștri învățători sunt părinții. Indiscutabil, după ce mergeți la o consultație și înțelegeți ce exerciții ar trebui să practicați cu copilul, le puteți executa corect și copilul răspunde semnalului dvs. Le puteți face acasă. Una dintre cele mai grave greșeli pe care o fac părinții, este că atunci când bebelușul leagă primele silabe, ei încep să se alinte cu copilul, vorbesc stâlcit, folosesc tot felul de fraze alambicate ca să poată fi amuzanți. Vorbiți firesc, normal, exact ca un alt om. De ce credeți că are dificultăți de înțelegere copilul dvs? Pentru că folosiți un limbaj dublu, iar sistemul nervos al copilului trebuie să depună un efort ca să decodifice toate mesajele stranii pe care le emiți.
4. Ce sunt blocajele de comunicare la copii? Cum se manifestă și cum pot fi depășite?
Statistica din păcate nu este cea mai favorabilă în privința acestui aspect. Trebuie să știți că 5% din copii suferă de balbism, dar 80% din ei îşi corectează această tulburare dacă depun un efort printr-un exercițiu constant. Pot corecta această dificultate până la vârsta adultă. Se constată că problema este de cinci ori mai frecventă la băieți. Dacă copilul repetă insistent prima silabă și nu poate duce cuvântul până la capăt, vorbiți mai rar, schimbați intonația, învățați-l să repire corect. De obicei, blocajele de comunicare la copii nu se corectează de la sine. Ele trebuie depistate de timpuriu și cu atenție, delicatețe să poate fi eliminate. Există blocaje produse de anumite traumatisme psihologice. Cunosc mulți copii care au avut un stres imens din cauza divorțului părinților și aici este necesară în primul rând psihoterapia.
5. Există anumite practici care pot scăpa copiii de emoții, frici și complexe?
Emoțiile se dobândesc sau se moștenesc. Contează foarte mult prezența familiei, a părinților. Mulți dintre noi obișnuim să facem observație copilului în public, să îl apostrofăm pentru o anumită dificultate de vorbire sau după un spectacol sau recital să îi reproșăm că colegul lui a fost mai bun ca el. Copilul trebuie ajutat să se relaxeze. Este un efort pe care trebuie să-l depună și mama și tata. Este foarte important ca acest proces de încurajare să fie constant. Să îi spui zilnic: sunt mândră de tine, te-ai descurcat excelent, am încredere în tine, ești un copil atât de deștept, te iubesc. Știu, poate vi se pare o banalitate, dar emoțiile, fricile și complexele, apar atunci când copilul nu se simte în siguranță, nu are încredere și nu se simte suficient de apreciat și iubit.